The Catcher in the Sand Dan Romascanu's blog: “Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem ci prin mortii pe care ii plangem” este motto-ul impresionantei carti a lui Varujan Vosganian, motto care pune de la inceput aceasta cronica a comunitatii armene din Romania sub semnul unei istorii traumatizante marcata de prezenta neintrerupta a mortii. (mai mult…)
In seara zilei de 22 martie 2010, la Teatrul Odeon, Galele Observatorului National au oferit premiile literare ale anului 2009. Premiul pentru proza a fost oferit, ex- aequo, "Cartii soaptelor" de Varujan Vosganian si romanului "Sindromul de Panica in Orasul Luminilor" de Matei Visniec. Cartea soaptelor a obtinut, de asemenea, premiul cititorilor, clasandu-se pe primul loc, cu 24% dintr-un total de 2200 de voturi, in sondajul realizat pe internet. "Cartii soaptelor" i-au urmat "Medgidia, orasul ...
E Vosganian un scriitor foarte bun sau “doar” un scriitor onorabil?
Eu am ales a doua variantă, aia de scriitor “doar” onorabil într-o recenzie pentru Suplimentul de cultură, din care reproduc cîteva fragmente. “Cartea şoaptelor” e ok, mărturie ficţionalizată, strategie generatoare de efecte literare notabile, dar şi de frustrări. De aici pînă la ridicarea ei în slăvi e totuşi cale lungă: cu atîta glorie întru slava lui Vosganian mi-am adus aminte că locuiesc ...
Sub titlul "O calauza in iadul genocidului armean", in numarul sau de vineri, 19 martie. cotidianul Haaretz dedica o intreaga pagina " Cartii soaptelor". Cel mai important ziar de limba ebraica ofera cititorilor sai o scurta prezentare a autorului "Cartii soaptelor", un fragment din roman (pag. 33-35 din editia Polirom, 2009) si un comentariu semnat de scriitoarea israeliana originara din Romania Riri Sylvia Manor. Iata continutul acestui comentariu, asa cum ne-a fost el pus la dispozitie de...
Fragment din "Cartea soaptelor" : Astfel incat primii plecati si-au luat boccelele, au schimbat tot ce s-a putut in aur si, prin portul Constanta, au reusit sa fuga nici ei nu stiau incotro. Si-au lasat casele goale, scrinurile cu sertarele rascolite, pianinele vieneze cu claviaturile stirbite, ramele de la tablouri golite de panzele facute sul si ascunse cu grija printre haine. Si tot asa au ramas si mormintele pe piertrele carora isi scrisesera numele, dar nimeni n-a mai stiut sa le completeze...
Respect, şi nu în şoaptă
Respect pentru un om pe care nu l-am intuit, imaginat, niciodată în afara calităţii sale de politician (remarcabil de decent şi articulat, adevărat), căruia nu i-aş fi bănuit un talent scriitoricesc atât de mare, pe care îmi doresc să-l cunosc măcar pentru a-i strânge, emoţionată, mâna, fiindcă n-aş îndrăzni, probabil, să-i îngaim decât două-trei vorbe fără sens. (mai mult…)
