Eduard Seferian, unul dintre personajele „Cartii soaptelor” ne scrie din Buenos Aires

Fragment din „Cartea soaptelor” : Astfel incat primii plecati si-au luat boccelele, au schimbat tot ce s-a putut in aur si, prin portul Constanta, au reusit sa fuga nici ei nu stiau incotro. Si-au lasat casele goale, scrinurile cu sertarele rascolite, pianinele vieneze cu claviaturile stirbite, ramele de la tablouri golite de panzele facute sul si ascunse cu grija printre haine. Si tot asa au ramas si mormintele pe piertrele carora isi scrisesera numele, dar nimeni n-a mai stiut sa le completeze si anul mortii, un cimitir cu morti doar pe jumatate. Asa a ramas si cavoul Seferienilor, in care nu e inmormantat nimeni. Seferian batranul, negustor de coloniale, cu depozite in portul Braila, a plecat la Buenos Aires inainte sa-i ajunga sorocul mortii, iar Eduardo, nepotul sau,  a sporit banetul cu care plecasera si a ajuns cel mai de vaza reprezentant al comunitatii armene din Argentina.” (pag. 97)

Iata, venind din Buenos Aires, mesajul lui Eduard Seferian: ” Simate domnule Vosganian, Aceste randuri sunt pentru a multumi pentru ” Cartea soaptelor”, de asemenea pentru dedicatie, unde cred ca ati exagerat, caci nu simt ca merit aceste elogii. Alaturez un volum recent aparut in limba engleza (originalul in armeana), de Bedros Hagian, profesor si director la scoala armeana din Buenos Aires.( 100 Years, 100 Stories – titlul volumului, n.s.) Daca vreodata veniti prin meleagurile astea, fiti sigur de o calduroasa primire, va fi o onoare pentru mine sa va pot strange mana. Cu mult respect, Eduard Seferian.”