Marturii: Din Toronto, Lanis Sahazizian ne povesteste despre familia Seferian

Fragmentul care urmeaza este menit sa completeze istorisirile „Cartii soaptelor” despre unul dintre eroii sai cei mai tragici, comandantul de nava Onik Tocatlian, cel care a salvat familia Seferian, ca si alte familii, de persecutiile comuniste. Iata textul transmis de Levon Sahazizian:

Domnul Gober SEFERIAN

Inca de prin anii 1920, tatal meu, Levon Sahazizian, a fost bun prieten cu fratii Seferian care traiau, pe vremea acea, in Galati.

Intamplarea pe care vreau sa o relatez, intamplare pe care tatal meu mi-a povestit-o, s-a petrecut inainte de nationalizare, in epoca in care comunistii, adevarati sau care se prefaceau sa fie, puneau mina pe toate pirghiile de conducere ale Romaniei, politice si economice.

Pe baza povestirilor tatalui meu, intr-o seara, el a primit un telefon de la Dl. Seferian (cel de care se vorbeste in “Cartea Soaptelor”), in care acesta il ruga sa faca rost de o suma importanta de bani si sa se duca cit mai repede, sa-l viziteze acasa (undeva pe B-ul Dacia).

Tatal meu a inteles urgenta situatiei, a facut rost de banii ceruti si  chiar in acea noapte a apelat la unchiul meu Haig Tulbentcian si au plecat impreuna, cu masina unchiului meu, la Dl.Seferian care urma sa fie arestat dar care aranjase cu ofiterul de politie care venise sa-l aresteze, sa-l lase acasa pina dimineata urmatoare, sub paza politiei.

Dupa ce Domnul Seferian a facut “o tranzactie” cu politistii care ii pazeau usa apartamentului, el a parasit casa (prin usa din spate, pe scara de serviciu), impreuna cu tatal si unchiul meu, care l-au condus la Gara de Nord, de unde, a plecat la Constanta si de unde a parasit tara.

Bineinteles ca Domnul Seferian si-a platit datoria fata de tatal meu si mai mult, prin anii 1950, a acoperit costurile legate de publicarea la Paris, a unei carti pe care tatal meu nu a vazut-o niciodata, pentru ca cenzura comunista a oprit-o in citeva rinduri, desi nu continea nici o nuanta anticomunista.

Nu se pot incheia aceste randuri fara sa mentionam ca asa cum majoritatea Armenilor din Romania au avut o adanca gratitudine si mare atasament pentru patria adoptiva, contribuind pe masura puterilor lor la propasirea tarii, asa si Dl. Seferian a incercat sa ajute la dezvoltarea tarii. Astfel, in timpul razboiului, el a finantat achizitionarea unui avion pentru armata romana si, dupa razboi, el a fost unul dintre membrii conducerii U.G.I.R. (Uniunea Generala a Industriasilor din Romania) si in aceasta calitate, a fost instrumental in constructia sediului acestei organizatii din Bucuresti, cladire ce reprezinta si astazi o lucrare arhitecturala de mare clasa (cladirea UGIR a fost in timpul regimului communist Centrul de Documentare Tehnica).