„Le livre de chuchotements” a été presenté au Foire du livre de Bruxelles. Un débat avec l’écrivain cubain Abilio Estevez (photo)

Varujan Vosganian a lansat traducerea franceză a romanului „Cartea şoaptelor”, realizată cu sprijinul ICR. La invitaţia ICR Bruxelles, scriitorul român a susţinut sâmbătă, 9 martie, o dezbatere cu romancierul spaniol de origine cubaneză Abilio Estevez (foto), premiat pentru cea mai bună carte străină apărută în Franţa în anul 2000. Moderatorul discuţiei pe tema rănilor istoriei a fost regizorul belgian Jose Luis Penafuerte, distins cu premiul Magritte pentru documentarul Căile memoriei. Iata si comunicatul Agerpres:

Franceza este cea de a cincea limbă străină în care s-a tradus cartea şi, potrivit autorului, vor urma încă cinci traduceri până la sfârşitul anului. ‘De ce ea a fost deja tradusă în atâtea limbi şi de ce despre ea s-a scris în toate colţurile lumii? Probabil pentru că vorbeşte despre lucruri uman valabile peste tot. Vorbeşte despre secolul al XX-lea, despre ce a adus el rău umanităţii, de la războaiele mondiale şi gropile comune şi până la lagărele de concentrare, genocidul, apatrizii, şi ideologiile folosite ca instrument al autorităţii, ba mai mult decât atât, cartea şoaptelor prilejuieşte în fiecare loc o dezbatere despre traumele nelecuite ale locului aceluia’, a spus scriitorul Varujan Vosganian.

El a precizat că romanul a provocat ample discuţii în Spania, în Columbia, în Israel şi în Armenia.

‘Atunci când am prezentat această carte în Spania, a fost o discuţie despre gropile comune în care sunt îngropaţi laolaltă cei care care au fost victime ale republicanilor şi cei care care au fost victime ale fasciştilor. Şi era o dispută întreagă dacă rudele să vină să-şi recupereze fiecare morţii şi să-i îngroape separat. Şi m-au întrebat ca autor al ‘Cărţii şoaptelor’ ce cred eu despre asta. Şi eu le-am spus: ‘Lăsaţi morţii să se împace, dacă vreţi să vă împăcaţi. Dacă morţii vor continua să lupte între ei, voi nu o să vă împăcaţi niciodată’. În Columbia, preşedintele /Juan Manuel/ Santos a cerut cartea de la editură, a citit-o, apoi a mulţumit pentru această carte, socotind că ar putea să-l ajute în dialogul cu gherilele, văzând cum alţii au ales între iertare şi răzbunare, a fost o discuţie întreagă despre rolul culturii în actul politic’, a relatat autorul la Bruxelles.

Potrivit acestuia, cartea a dus în Armenia la organizarea de sesiuni ştiinţifice ‘dat fiind că genocidul este pentru armeni, din păcate, o modalitate de a-şi defini identitatea, pentru că este greu, altminteri, să înţelegi cum acest popor a rătăcit prin întreaga lume în secolul XX’.

‘Iar toate acestea, din fericire pentru mine, se petrec sub egida literaturii române. Eu nu omit niciodată să spun acest lucru, chiar dacă unele prezentări încearcă mai degrabă să vorbească despre originea mea etnică armeană, decât despre apartenenţa mea la limba română. Dar eu sunt un scriitor de limbă română şi mă bucur foarte mult să prezint cultura română pretutindeni în lume. Această carte este pentru mine şi un mod de a-mi face o datorie faţă de bunicii mei, fiind în acelaşi timp un semnal pe care îl dăm lumii că nu avem niciun complex, că nu există culturi mici şi culturi mari’, a mai spus Vosganian.

Autorul nu a exclus o traducere în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, deşi subiectul genocidului armean este încă unul extrem de delicat în acest stat.

‘Există câteva contacte şi în spaţiul lingvistic turcesc, eu sunt convins că în foarte scurt timp vom avea şi o versiune în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, mie mi se pare normal să avem un dialog cu cititorii de limbă turcă, această carte nu îndeamnă la ură, de fapt bunicii mei nici nu m-au crescut în ură faţă de poporul turc. Mai mult decât atât, bunicul meu dinspre mamă, bolnav de tifos, a fost chiar îngrijit de o familie de turci, ei i-au salvat viaţa. Bunicii mei vorbeau cu multă nostalgie de ţinuturile natale şi nici cartea această nu îndeamnă deloc la ură, ci dimpotrivă, cred că ea mai degrabă ajută pe cititor să aleagă între uitare, răzbunare şi iertare’, a relevat scriitorul.

El a precizat însă că iertarea trebuie să fie rodul unui dialog, pentru a te asigura că lucrurile iertate nu se vor mai repeta. ‘Eu cred că pentru a ierta trebuie să fii responsabil. Nu poţi să ierţi de unul singur. Iertarea nu e un monolog, e un dialog, şi ‘Cartea şoaptelor’ este tocmai o asemenea tentativă de a aduce oamenii în jurul aceloraşi valori’, a apreciat autorul.

Întrebat cum se împacă activitatea de scriitor cu cea de om politic, Varujan Vosganian a precizat că ‘nu poţi să spui că eşti scriitor până la ora zece, după ora zece eşti om politic şi după aceea de la ora şase seara redevii scriitor’.

‘Dacă un om este autentic, poate fi în acelaşi timp ministru de finanţe sau ministru al economiei şi poet (…) Mai mult decât atât, politica este o artă a comunicării, chiar aşa e şi definită uneori. Cultura cu siguranţă este o formă de comunicare. Iar economia este cultură managerială. Deci fiecare în felul său este o formă de comunicare. Mai mult decât atât, tranziţia românească este în primul rând o tranziţie culturală. Ea nu se va încheia cu indicatori macrostabilizaţi, nu se va încheia în paginile anuarului statistic sau în înţelegerile cu FMI, tranziţia asta de la un sistem la altul se va încheia atunci când se vor emancipa mentalităţile’, a subliniat autorul, precizând că ‘politicul se va recupera prin cultură’.

Directorul Institutului Cultural Român (ICR) Bruxelles, Robert Adam, a spus că lansarea traducerii în limba franceză a Cărţii şoaptelor’ special pentru târgul de carte de la Bruxelles a fost un succes, aceasta beneficiind deja de câteva recenzii elogioase în presa franceză şi belgiană.

‘A fost şi o dezbatere de foarte înalt nivel cu scriitorul spaniol de origine cubaneză Abilio Estévez, premiat pentru cea mai bună carte straină apărută în Franţa în anul 2000 şi, de asemenea, tradus în foarte multe limbi, iar moderator a fost cineastul belgian de origine spaniolă, José Luis Peńafuerte, al cărui film ‘Căile memoriei’, despre rănile franchismului şi ale războiului civil în Spania, a luat premiul Magritte în Belgia’, a declarat Robert Adam pentru Agerpres.

‘Aş spune că a fost o lansare reuşită, colegii noştri spanioli de la Institutul Cervantes au insistat mult pentru a face această dezbatere împreună. Abilio Estévez şi el scrie despre rănile istoriei şi cred că a fost foarte bună alăturare în dezbaterea respectivă’, a adăugat el.

Pentru a doua oară consecutiv, ICR Bruxelles a coordonat standul reţelei EUNIC a institutelor culturale europene. ‘Este o iniţiativă a noastră căreia i s-au alăturat în acest an patru institute culturale – ifa, Institutul german pentru relaţiile culturale externe cu sediul la Sttutgart, Aliance francaise de Bruxelles Europe, Casa flamando-neerlandeză deBuren şi Institutul Cultural Italian Bruxelles’, a spus Adam. AGERPRES

 

Ministrul român al economiei, Varujan Vosganian, a discutat vineri, la Bruxelles, cu vicepremierul belgian Johan Vande Lanotte, care deţine şi funcţia de ministru federal al economiei, despre problemele cu care se confruntă industria siderurgică din cele două ţări, în contextul în care România este angrenată într-o acţiune comună la nivelul Comisiei Europene de elaborare a unui program privind industria oţelului, informeaza AGERPRES.

‘România este angrenată în cadrul Comisiei Europene (CE) în Consiliul pentru industrie, într-o acţiune comună cu Franţa, Belgia şi Luxemburg pentru a elabora până la jumătatea anului un program privind industria oţelului şi pentru susţinerea strategiei de reindustrializare. În opinia mea, unul dintre principalele obiective ale CE după alegerile europene de anul viitor trebuie să fie elaborarea acestei strategii, care să aibă ca punct central creşterea competitivitatea industriei europene, stoparea delocalizărilor şi îmbinarea îmbunătăţirii reglementărilor cu capacitatea de a concura pe pieţele terţe. Probabil cel mai semnificativ exemplu în acest sens este cel al industriei siderurgice’, a declarat Varujan Vosganian la Bruxelles.

El a precizat că a discutat despre aceste probleme cu Johan Vande Lanotte, ministrul federal al economiei din Belgia, şi că va purta discuţii similare, peste două săptămâni, cu responsabilii industriei din Franţa. ‘Domnul Lanotte mi-a vorbit despre situaţia care există în Valonia, despre delocalizările care au loc în industria de automobile şi în industria oţelului, despre faptul că Belgia riscă să piardă întreaga industrie siderurgică şi am discutat despre ce avem de făcut împreună cele două ţări în această privinţă (…) Trebuie să vă mărturisesc că în România ne confruntăm cu aceeaşi situaţie şi e nevoie de legiferare pe plan european’, a apreciat ministrul economiei.

Potrivit acestuia, România are o mare problemă cu fierul vechi, existând o ‘adevărată hemoragie’ din România. ‘Zilele trecute, reprezentanţii Ministerului Economiei au avut o discuţie cu acţionariatul REMAT, cei care furnizează fierul vechi, în încercarea de a-i convinge să aprovizioneze unităţile fostei Mechel pentru a relua producţia. Vă mărturisesc că aceste baze de aprovizionare preferă să vândă în Turcia, unde beneficiarii plătesc cu bani gheaţă, în loc să rişte să furnizeze cu plata la termen fierul vechi, care este o materie primă importantă pentru industria oţelului, către combinatele de la Târgovişte sau de la Buzău. Cum toate aceste companii de care vă vorbeam, furnizoare de fier vechi, sunt private şi nu doar cu capital românesc, nu avem un instrument de a le constrânge să facă altceva decât ce interesul economic direct le-o cere’, a spus Vosganian.

El a adăugat că, săptămâna viitoare, reprezentanţii ministerului vor încerca să aibă noi discuţii cu aceştia, intermediind între piaţa de fier vechi şi producătorii de oţel, dar a apreciat că o reglementare europeană care să aibă în vedere anumite condiţii privind exportul de fier vechi pe pieţele terţe ar fi binevenită. ‘Tot aşa, în ceea ce priveşte importurile de produse semifinite, nu este corect ca, în timp ce în UE există constrângeri cu privire la cheltuielile de mediu, cu privire la standardele tehnologice, noi să concurăm, la noi acasă, cu produse ale unor ţări terţe care nu au astfel de constrângeri. Şi trebuie să găsim o modalitate pentru a da un spor de competitivitate ţărilor producătoare din UE, iar acesta a fost principalul obiectiv al discuţiei mele cu domnul ministru federal’, a subliniat ministrul economiei.

Vosganian a estimat că problemele industriei siderurgice din România şi Belgia sunt aproximativ aceleaşi, una dintre cele mai importante fiind legată de influenţa certificatelor verzi asupra preţului energiei electrice. ‘În România, unităţile producătoare, ArcelorMittal, Alro Slatina, ne spun că preţul energiei electrice creşte cu până la 15% din cauza influenţelor aduse de certificatele verzi. Ceea ce înseamnă că la nivel guvernamental trebuie să facem o revizuire fie a numărului, fie a valorii certificatelor verzi’, a apreciat ministrul. ‘Deci la noi, în România, avem problema fierului vechi, avem problema costului energiei electrice, avem problema evaziunii fiscale a oţelului beton care intră prin Bulgaria cu firme care închid imediat şi nu mai plătesc TVA şi mai avem problema contextului general în care e nevoie de o piaţă a construcţiilor în dezvoltare care să poată absorbi produsele finite’, a conchis Varujan Vosganian.

Franceza este cea de a cincea limbă străină în care s-a tradus cartea şi, potrivit autorului, vor urma încă cinci traduceri până la sfârşitul anului. ‘De ce ea a fost deja tradusă în atâtea limbi şi de ce despre ea s-a scris în toate colţurile lumii? Probabil pentru că vorbeşte despre lucruri uman valabile peste tot. Vorbeşte despre secolul al XX-lea, despre ce a adus el rău umanităţii, de la războaiele mondiale şi gropile comune şi până la lagărele de concentrare, genocidul, apatrizii, şi ideologiile folosite ca instrument al autorităţii, ba mai mult decât atât, cartea şoaptelor prilejuieşte în fiecare loc o dezbatere despre traumele nelecuite ale locului aceluia’, a spus scriitorul Varujan Vosganian.

El a precizat că romanul a provocat ample discuţii în Spania, în Columbia, în Israel şi în Armenia.

‘Atunci când am prezentat această carte în Spania, a fost o discuţie despre gropile comune în care sunt îngropaţi laolaltă cei care care au fost victime ale republicanilor şi cei care care au fost victime ale fasciştilor. Şi era o dispută întreagă dacă rudele să vină să-şi recupereze fiecare morţii şi să-i îngroape separat. Şi m-au întrebat ca autor al ‘Cărţii şoaptelor’ ce cred eu despre asta. Şi eu le-am spus: ‘Lăsaţi morţii să se împace, dacă vreţi să vă împăcaţi. Dacă morţii vor continua să lupte între ei, voi nu o să vă împăcaţi niciodată’. În Columbia, preşedintele /Juan Manuel/ Santos a cerut cartea de la editură, a citit-o, apoi a mulţumit pentru această carte, socotind că ar putea să-l ajute în dialogul cu gherilele, văzând cum alţii au ales între iertare şi răzbunare, a fost o discuţie întreagă despre rolul culturii în actul politic’, a relatat autorul la Bruxelles.

Potrivit acestuia, cartea a dus în Armenia la organizarea de sesiuni ştiinţifice ‘dat fiind că genocidul este pentru armeni, din păcate, o modalitate de a-şi defini identitatea, pentru că este greu, altminteri, să înţelegi cum acest popor a rătăcit prin întreaga lume în secolul XX’.

‘Iar toate acestea, din fericire pentru mine, se petrec sub egida literaturii române. Eu nu omit niciodată să spun acest lucru, chiar dacă unele prezentări încearcă mai degrabă să vorbească despre originea mea etnică armeană, decât despre apartenenţa mea la limba română. Dar eu sunt un scriitor de limbă română şi mă bucur foarte mult să prezint cultura română pretutindeni în lume. Această carte este pentru mine şi un mod de a-mi face o datorie faţă de bunicii mei, fiind în acelaşi timp un semnal pe care îl dăm lumii că nu avem niciun complex, că nu există culturi mici şi culturi mari’, a mai spus Vosganian.

Autorul nu a exclus o traducere în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, deşi subiectul genocidului armean este încă unul extrem de delicat în acest stat.

‘Există câteva contacte şi în spaţiul lingvistic turcesc, eu sunt convins că în foarte scurt timp vom avea şi o versiune în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, mie mi se pare normal să avem un dialog cu cititorii de limbă turcă, această carte nu îndeamnă la ură, de fapt bunicii mei nici nu m-au crescut în ură faţă de poporul turc. Mai mult decât atât, bunicul meu dinspre mamă, bolnav de tifos, a fost chiar îngrijit de o familie de turci, ei i-au salvat viaţa. Bunicii mei vorbeau cu multă nostalgie de ţinuturile natale şi nici cartea această nu îndeamnă deloc la ură, ci dimpotrivă, cred că ea mai degrabă ajută pe cititor să aleagă între uitare, răzbunare şi iertare’, a relevat scriitorul.

El a precizat însă că iertarea trebuie să fie rodul unui dialog, pentru a te asigura că lucrurile iertate nu se vor mai repeta. ‘Eu cred că pentru a ierta trebuie să fii responsabil. Nu poţi să ierţi de unul singur. Iertarea nu e un monolog, e un dialog, şi ‘Cartea şoaptelor’ este tocmai o asemenea tentativă de a aduce oamenii în jurul aceloraşi valori’, a apreciat autorul.

Întrebat cum se împacă activitatea de scriitor cu cea de om politic, Varujan Vosganian a precizat că ‘nu poţi să spui că eşti scriitor până la ora zece, după ora zece eşti om politic şi după aceea de la ora şase seara redevii scriitor’.

‘Dacă un om este autentic, poate fi în acelaşi timp ministru de finanţe sau ministru al economiei şi poet (…) Mai mult decât atât, politica este o artă a comunicării, chiar aşa e şi definită uneori. Cultura cu siguranţă este o formă de comunicare. Iar economia este cultură managerială. Deci fiecare în felul său este o formă de comunicare. Mai mult decât atât, tranziţia românească este în primul rând o tranziţie culturală. Ea nu se va încheia cu indicatori macrostabilizaţi, nu se va încheia în paginile anuarului statistic sau în înţelegerile cu FMI, tranziţia asta de la un sistem la altul se va încheia atunci când se vor emancipa mentalităţile’, a subliniat autorul, precizând că ‘politicul se va recupera prin cultură’.

Directorul Institutului Cultural Român (ICR) Bruxelles, Robert Adam, a spus că lansarea traducerii în limba franceză a Cărţii şoaptelor’ special pentru târgul de carte de la Bruxelles a fost un succes, aceasta beneficiind deja de câteva recenzii elogioase în presa franceză şi belgiană.

‘A fost şi o dezbatere de foarte înalt nivel cu scriitorul spaniol de origine cubaneză Abilio Estévez, premiat pentru cea mai bună carte straină apărută în Franţa în anul 2000 şi, de asemenea, tradus în foarte multe limbi, iar moderator a fost cineastul belgian de origine spaniolă, José Luis Peńafuerte, al cărui film ‘Căile memoriei’, despre rănile franchismului şi ale războiului civil în Spania, a luat premiul Magritte în Belgia’, a declarat Robert Adam pentru Agerpres.

‘Aş spune că a fost o lansare reuşită, colegii noştri spanioli de la Institutul Cervantes au insistat mult pentru a face această dezbatere împreună. Abilio Estévez şi el scrie despre rănile istoriei şi cred că a fost foarte bună alăturare în dezbaterea respectivă’, a adăugat el.

Pentru a doua oară consecutiv, ICR Bruxelles a coordonat standul reţelei EUNIC a institutelor culturale europene. ‘Este o iniţiativă a noastră căreia i s-au alăturat în acest an patru institute culturale – ifa, Institutul german pentru relaţiile culturale externe cu sediul la Sttutgart, Aliance francaise de Bruxelles Europe, Casa flamando-neerlandeză deBuren şi Institutul Cultural Italian Bruxelles’, a spus Adam. AGERPRES

 

Ministrul român al economiei, Varujan Vosganian, a discutat vineri, la Bruxelles, cu vicepremierul belgian Johan Vande Lanotte, care deţine şi funcţia de ministru federal al economiei, despre problemele cu care se confruntă industria siderurgică din cele două ţări, în contextul în care România este angrenată într-o acţiune comună la nivelul Comisiei Europene de elaborare a unui program privind industria oţelului, informeaza AGERPRES.

‘România este angrenată în cadrul Comisiei Europene (CE) în Consiliul pentru industrie, într-o acţiune comună cu Franţa, Belgia şi Luxemburg pentru a elabora până la jumătatea anului un program privind industria oţelului şi pentru susţinerea strategiei de reindustrializare. În opinia mea, unul dintre principalele obiective ale CE după alegerile europene de anul viitor trebuie să fie elaborarea acestei strategii, care să aibă ca punct central creşterea competitivitatea industriei europene, stoparea delocalizărilor şi îmbinarea îmbunătăţirii reglementărilor cu capacitatea de a concura pe pieţele terţe. Probabil cel mai semnificativ exemplu în acest sens este cel al industriei siderurgice’, a declarat Varujan Vosganian la Bruxelles.

El a precizat că a discutat despre aceste probleme cu Johan Vande Lanotte, ministrul federal al economiei din Belgia, şi că va purta discuţii similare, peste două săptămâni, cu responsabilii industriei din Franţa. ‘Domnul Lanotte mi-a vorbit despre situaţia care există în Valonia, despre delocalizările care au loc în industria de automobile şi în industria oţelului, despre faptul că Belgia riscă să piardă întreaga industrie siderurgică şi am discutat despre ce avem de făcut împreună cele două ţări în această privinţă (…) Trebuie să vă mărturisesc că în România ne confruntăm cu aceeaşi situaţie şi e nevoie de legiferare pe plan european’, a apreciat ministrul economiei.

Potrivit acestuia, România are o mare problemă cu fierul vechi, existând o ‘adevărată hemoragie’ din România. ‘Zilele trecute, reprezentanţii Ministerului Economiei au avut o discuţie cu acţionariatul REMAT, cei care furnizează fierul vechi, în încercarea de a-i convinge să aprovizioneze unităţile fostei Mechel pentru a relua producţia. Vă mărturisesc că aceste baze de aprovizionare preferă să vândă în Turcia, unde beneficiarii plătesc cu bani gheaţă, în loc să rişte să furnizeze cu plata la termen fierul vechi, care este o materie primă importantă pentru industria oţelului, către combinatele de la Târgovişte sau de la Buzău. Cum toate aceste companii de care vă vorbeam, furnizoare de fier vechi, sunt private şi nu doar cu capital românesc, nu avem un instrument de a le constrânge să facă altceva decât ce interesul economic direct le-o cere’, a spus Vosganian.

El a adăugat că, săptămâna viitoare, reprezentanţii ministerului vor încerca să aibă noi discuţii cu aceştia, intermediind între piaţa de fier vechi şi producătorii de oţel, dar a apreciat că o reglementare europeană care să aibă în vedere anumite condiţii privind exportul de fier vechi pe pieţele terţe ar fi binevenită. ‘Tot aşa, în ceea ce priveşte importurile de produse semifinite, nu este corect ca, în timp ce în UE există constrângeri cu privire la cheltuielile de mediu, cu privire la standardele tehnologice, noi să concurăm, la noi acasă, cu produse ale unor ţări terţe care nu au astfel de constrângeri. Şi trebuie să găsim o modalitate pentru a da un spor de competitivitate ţărilor producătoare din UE, iar acesta a fost principalul obiectiv al discuţiei mele cu domnul ministru federal’, a subliniat ministrul economiei.

Vosganian a estimat că problemele industriei siderurgice din România şi Belgia sunt aproximativ aceleaşi, una dintre cele mai importante fiind legată de influenţa certificatelor verzi asupra preţului energiei electrice. ‘În România, unităţile producătoare, ArcelorMittal, Alro Slatina, ne spun că preţul energiei electrice creşte cu până la 15% din cauza influenţelor aduse de certificatele verzi. Ceea ce înseamnă că la nivel guvernamental trebuie să facem o revizuire fie a numărului, fie a valorii certificatelor verzi’, a apreciat ministrul. ‘Deci la noi, în România, avem problema fierului vechi, avem problema costului energiei electrice, avem problema evaziunii fiscale a oţelului beton care intră prin Bulgaria cu firme care închid imediat şi nu mai plătesc TVA şi mai avem problema contextului general în care e nevoie de o piaţă a construcţiilor în dezvoltare care să poată absorbi produsele finite’, a conchis Varujan Vosganian.

Franceza este cea de a cincea limbă străină în care s-a tradus cartea şi, potrivit autorului, vor urma încă cinci traduceri până la sfârşitul anului. ‘De ce ea a fost deja tradusă în atâtea limbi şi de ce despre ea s-a scris în toate colţurile lumii? Probabil pentru că vorbeşte despre lucruri uman valabile peste tot. Vorbeşte despre secolul al XX-lea, despre ce a adus el rău umanităţii, de la războaiele mondiale şi gropile comune şi până la lagărele de concentrare, genocidul, apatrizii, şi ideologiile folosite ca instrument al autorităţii, ba mai mult decât atât, cartea şoaptelor prilejuieşte în fiecare loc o dezbatere despre traumele nelecuite ale locului aceluia’, a spus scriitorul Varujan Vosganian.

El a precizat că romanul a provocat ample discuţii în Spania, în Columbia, în Israel şi în Armenia.

‘Atunci când am prezentat această carte în Spania, a fost o discuţie despre gropile comune în care sunt îngropaţi laolaltă cei care care au fost victime ale republicanilor şi cei care care au fost victime ale fasciştilor. Şi era o dispută întreagă dacă rudele să vină să-şi recupereze fiecare morţii şi să-i îngroape separat. Şi m-au întrebat ca autor al ‘Cărţii şoaptelor’ ce cred eu despre asta. Şi eu le-am spus: ‘Lăsaţi morţii să se împace, dacă vreţi să vă împăcaţi. Dacă morţii vor continua să lupte între ei, voi nu o să vă împăcaţi niciodată’. În Columbia, preşedintele /Juan Manuel/ Santos a cerut cartea de la editură, a citit-o, apoi a mulţumit pentru această carte, socotind că ar putea să-l ajute în dialogul cu gherilele, văzând cum alţii au ales între iertare şi răzbunare, a fost o discuţie întreagă despre rolul culturii în actul politic’, a relatat autorul la Bruxelles.

Potrivit acestuia, cartea a dus în Armenia la organizarea de sesiuni ştiinţifice ‘dat fiind că genocidul este pentru armeni, din păcate, o modalitate de a-şi defini identitatea, pentru că este greu, altminteri, să înţelegi cum acest popor a rătăcit prin întreaga lume în secolul XX’.

‘Iar toate acestea, din fericire pentru mine, se petrec sub egida literaturii române. Eu nu omit niciodată să spun acest lucru, chiar dacă unele prezentări încearcă mai degrabă să vorbească despre originea mea etnică armeană, decât despre apartenenţa mea la limba română. Dar eu sunt un scriitor de limbă română şi mă bucur foarte mult să prezint cultura română pretutindeni în lume. Această carte este pentru mine şi un mod de a-mi face o datorie faţă de bunicii mei, fiind în acelaşi timp un semnal pe care îl dăm lumii că nu avem niciun complex, că nu există culturi mici şi culturi mari’, a mai spus Vosganian.

Autorul nu a exclus o traducere în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, deşi subiectul genocidului armean este încă unul extrem de delicat în acest stat.

‘Există câteva contacte şi în spaţiul lingvistic turcesc, eu sunt convins că în foarte scurt timp vom avea şi o versiune în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, mie mi se pare normal să avem un dialog cu cititorii de limbă turcă, această carte nu îndeamnă la ură, de fapt bunicii mei nici nu m-au crescut în ură faţă de poporul turc. Mai mult decât atât, bunicul meu dinspre mamă, bolnav de tifos, a fost chiar îngrijit de o familie de turci, ei i-au salvat viaţa. Bunicii mei vorbeau cu multă nostalgie de ţinuturile natale şi nici cartea această nu îndeamnă deloc la ură, ci dimpotrivă, cred că ea mai degrabă ajută pe cititor să aleagă între uitare, răzbunare şi iertare’, a relevat scriitorul.

El a precizat însă că iertarea trebuie să fie rodul unui dialog, pentru a te asigura că lucrurile iertate nu se vor mai repeta. ‘Eu cred că pentru a ierta trebuie să fii responsabil. Nu poţi să ierţi de unul singur. Iertarea nu e un monolog, e un dialog, şi ‘Cartea şoaptelor’ este tocmai o asemenea tentativă de a aduce oamenii în jurul aceloraşi valori’, a apreciat autorul.

Întrebat cum se împacă activitatea de scriitor cu cea de om politic, Varujan Vosganian a precizat că ‘nu poţi să spui că eşti scriitor până la ora zece, după ora zece eşti om politic şi după aceea de la ora şase seara redevii scriitor’.

‘Dacă un om este autentic, poate fi în acelaşi timp ministru de finanţe sau ministru al economiei şi poet (…) Mai mult decât atât, politica este o artă a comunicării, chiar aşa e şi definită uneori. Cultura cu siguranţă este o formă de comunicare. Iar economia este cultură managerială. Deci fiecare în felul său este o formă de comunicare. Mai mult decât atât, tranziţia românească este în primul rând o tranziţie culturală. Ea nu se va încheia cu indicatori macrostabilizaţi, nu se va încheia în paginile anuarului statistic sau în înţelegerile cu FMI, tranziţia asta de la un sistem la altul se va încheia atunci când se vor emancipa mentalităţile’, a subliniat autorul, precizând că ‘politicul se va recupera prin cultură’.

Directorul Institutului Cultural Român (ICR) Bruxelles, Robert Adam, a spus că lansarea traducerii în limba franceză a Cărţii şoaptelor’ special pentru târgul de carte de la Bruxelles a fost un succes, aceasta beneficiind deja de câteva recenzii elogioase în presa franceză şi belgiană.

‘A fost şi o dezbatere de foarte înalt nivel cu scriitorul spaniol de origine cubaneză Abilio Estévez, premiat pentru cea mai bună carte straină apărută în Franţa în anul 2000 şi, de asemenea, tradus în foarte multe limbi, iar moderator a fost cineastul belgian de origine spaniolă, José Luis Peńafuerte, al cărui film ‘Căile memoriei’, despre rănile franchismului şi ale războiului civil în Spania, a luat premiul Magritte în Belgia’, a declarat Robert Adam pentru Agerpres.

‘Aş spune că a fost o lansare reuşită, colegii noştri spanioli de la Institutul Cervantes au insistat mult pentru a face această dezbatere împreună. Abilio Estévez şi el scrie despre rănile istoriei şi cred că a fost foarte bună alăturare în dezbaterea respectivă’, a adăugat el.

Pentru a doua oară consecutiv, ICR Bruxelles a coordonat standul reţelei EUNIC a institutelor culturale europene. ‘Este o iniţiativă a noastră căreia i s-au alăturat în acest an patru institute culturale – ifa, Institutul german pentru relaţiile culturale externe cu sediul la Sttutgart, Aliance francaise de Bruxelles Europe, Casa flamando-neerlandeză deBuren şi Institutul Cultural Italian Bruxelles’, a spus Adam. Iata si comunicatul Agerpres:
Franceza este cea de a cincea limbă străină în care s-a tradus cartea şi, potrivit autorului, vor urma încă cinci traduceri până la sfârşitul anului. ‘De ce ea a fost deja tradusă în atâtea limbi şi de ce despre ea s-a scris în toate colţurile lumii? Probabil pentru că vorbeşte despre lucruri uman valabile peste tot. Vorbeşte despre secolul al XX-lea, despre ce a adus el rău umanităţii, de la războaiele mondiale şi gropile comune şi până la lagărele de concentrare, genocidul, apatrizii, şi ideologiile folosite ca instrument al autorităţii, ba mai mult decât atât, cartea şoaptelor prilejuieşte în fiecare loc o dezbatere despre traumele nelecuite ale locului aceluia’, a spus scriitorul Varujan Vosganian.

El a precizat că romanul a provocat ample discuţii în Spania, în Columbia, în Israel şi în Armenia.

‘Atunci când am prezentat această carte în Spania, a fost o discuţie despre gropile comune în care sunt îngropaţi laolaltă cei care care au fost victime ale republicanilor şi cei care care au fost victime ale fasciştilor. Şi era o dispută întreagă dacă rudele să vină să-şi recupereze fiecare morţii şi să-i îngroape separat. Şi m-au întrebat ca autor al ‘Cărţii şoaptelor’ ce cred eu despre asta. Şi eu le-am spus: ‘Lăsaţi morţii să se împace, dacă vreţi să vă împăcaţi. Dacă morţii vor continua să lupte între ei, voi nu o să vă împăcaţi niciodată’. În Columbia, preşedintele /Juan Manuel/ Santos a cerut cartea de la editură, a citit-o, apoi a mulţumit pentru această carte, socotind că ar putea să-l ajute în dialogul cu gherilele, văzând cum alţii au ales între iertare şi răzbunare, a fost o discuţie întreagă despre rolul culturii în actul politic’, a relatat autorul la Bruxelles.

Potrivit acestuia, cartea a dus în Armenia la organizarea de sesiuni ştiinţifice ‘dat fiind că genocidul este pentru armeni, din păcate, o modalitate de a-şi defini identitatea, pentru că este greu, altminteri, să înţelegi cum acest popor a rătăcit prin întreaga lume în secolul XX’.

‘Iar toate acestea, din fericire pentru mine, se petrec sub egida literaturii române. Eu nu omit niciodată să spun acest lucru, chiar dacă unele prezentări încearcă mai degrabă să vorbească despre originea mea etnică armeană, decât despre apartenenţa mea la limba română. Dar eu sunt un scriitor de limbă română şi mă bucur foarte mult să prezint cultura română pretutindeni în lume. Această carte este pentru mine şi un mod de a-mi face o datorie faţă de bunicii mei, fiind în acelaşi timp un semnal pe care îl dăm lumii că nu avem niciun complex, că nu există culturi mici şi culturi mari’, a mai spus Vosganian.

Autorul nu a exclus o traducere în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, deşi subiectul genocidului armean este încă unul extrem de delicat în acest stat.

‘Există câteva contacte şi în spaţiul lingvistic turcesc, eu sunt convins că în foarte scurt timp vom avea şi o versiune în limba turcă a ‘Cărţii şoaptelor’, mie mi se pare normal să avem un dialog cu cititorii de limbă turcă, această carte nu îndeamnă la ură, de fapt bunicii mei nici nu m-au crescut în ură faţă de poporul turc. Mai mult decât atât, bunicul meu dinspre mamă, bolnav de tifos, a fost chiar îngrijit de o familie de turci, ei i-au salvat viaţa. Bunicii mei vorbeau cu multă nostalgie de ţinuturile natale şi nici cartea această nu îndeamnă deloc la ură, ci dimpotrivă, cred că ea mai degrabă ajută pe cititor să aleagă între uitare, răzbunare şi iertare’, a relevat scriitorul.

El a precizat însă că iertarea trebuie să fie rodul unui dialog, pentru a te asigura că lucrurile iertate nu se vor mai repeta. ‘Eu cred că pentru a ierta trebuie să fii responsabil. Nu poţi să ierţi de unul singur. Iertarea nu e un monolog, e un dialog, şi ‘Cartea şoaptelor’ este tocmai o asemenea tentativă de a aduce oamenii în jurul aceloraşi valori’, a apreciat autorul.

Întrebat cum se împacă activitatea de scriitor cu cea de om politic, Varujan Vosganian a precizat că ‘nu poţi să spui că eşti scriitor până la ora zece, după ora zece eşti om politic şi după aceea de la ora şase seara redevii scriitor’.

‘Dacă un om este autentic, poate fi în acelaşi timp ministru de finanţe sau ministru al economiei şi poet (…) Mai mult decât atât, politica este o artă a comunicării, chiar aşa e şi definită uneori. Cultura cu siguranţă este o formă de comunicare. Iar economia este cultură managerială. Deci fiecare în felul său este o formă de comunicare. Mai mult decât atât, tranziţia românească este în primul rând o tranziţie culturală. Ea nu se va încheia cu indicatori macrostabilizaţi, nu se va încheia în paginile anuarului statistic sau în înţelegerile cu FMI, tranziţia asta de la un sistem la altul se va încheia atunci când se vor emancipa mentalităţile’, a subliniat autorul, precizând că ‘politicul se va recupera prin cultură’.

Directorul Institutului Cultural Român (ICR) Bruxelles, Robert Adam, a spus că lansarea traducerii în limba franceză a Cărţii şoaptelor’ special pentru târgul de carte de la Bruxelles a fost un succes, aceasta beneficiind deja de câteva recenzii elogioase în presa franceză şi belgiană.

‘A fost şi o dezbatere de foarte înalt nivel cu scriitorul spaniol de origine cubaneză Abilio Estévez, premiat pentru cea mai bună carte straină apărută în Franţa în anul 2000 şi, de asemenea, tradus în foarte multe limbi, iar moderator a fost cineastul belgian de origine spaniolă, José Luis Peńafuerte, al cărui film ‘Căile memoriei’, despre rănile franchismului şi ale războiului civil în Spania, a luat premiul Magritte în Belgia’, a declarat Robert Adam pentru Agerpres.

‘Aş spune că a fost o lansare reuşită, colegii noştri spanioli de la Institutul Cervantes au insistat mult pentru a face această dezbatere împreună. Abilio Estévez şi el scrie despre rănile istoriei şi cred că a fost foarte bună alăturare în dezbaterea respectivă’, a adăugat el.

Pentru a doua oară consecutiv, ICR Bruxelles a coordonat standul reţelei EUNIC a institutelor culturale europene. ‘Este o iniţiativă a noastră căreia i s-au alăturat în acest an patru institute culturale – ifa, Institutul german pentru relaţiile culturale externe cu sediul la Sttutgart, Aliance francaise de Bruxelles Europe, Casa flamando-neerlandeză deBuren şi Institutul Cultural Italian Bruxelles’, a spus Adam. AGERPRES