An interview with the Author of „The Book of Whispers” in the Armenian Magazine „Orer” from Prague

Fragment din interviul acordat de Varujan Vosganian revistei de limbă armeană Orer (Magazin Armean European – Praga).

Interviu realizat de redactorul şef Hakob Asatrian şi apărut în nr. 1-2/2011:

 

 

„Scrieţi în armeană?

Româneşte. Ca scriitor trebuie să ai o largă activitate. Eu ştiu armeneşte, dar româneşte mă exprim mai liber. Dacă trebuie să creezi ceva, atunci trebuie să treci prin diverse experienţe, trebuie să cunoşti bine, iar eu nu am acest lucru în legătură cu armeana. De exemplu, eu nu cunosc ţăranul armean şi nu pot scrie despre satul armenesc. Trebuie să trăieşti toate acestea, iar eu nu am o asemenea experienţă vastă.

Vă traduceţi lucrările în armeneşte?

Aceasta este o altă problemă, şi anume că nu avem un bun traducător din română în armeană. Cunoaşterea limbii nu este suficientă. În Armenia nu mai există un atît de bun vorbitor de română. Sîntem într-o situaţie foarte dificilă.

Recent aţi terminat şi publicat romanul Cartea şoaptelor, care s-a bucurat de o foarte bună primire în România. Despre ce este vorba în roman şi de ce aţi hotărît să-l scrieţi tocmai acum? De ce se numeşte Cartea şoaptelor?

Cartea şoaptelor, întrucît în copilăria mea secretele se spuneau în şoaptă. Aşa cum apa turnată în pahar începe să se scurgă de pe margini, tot aşa şi sufletul ţi se umple şi simţi nevoia să-ţi exprimi încărcătura sufletească. În copilărie am auzit multe poveşti şi cîntece, am aflat multe tristeţi. Părinţii mei s-au născut în România, eu sînt a doua generaţie, dar bunicii au venit din Turcia. Bunica mea era din Constantinopol, vorbea o armeană elevată, bunicul patern era din Afion-Karahisar, bunicul matern din Dimah, iar bunica maternă era din Smirna. Această carte nu numai că povesteşte despre suferinţele, tristeţile şi visele lor, ci încearcă să dezvăluie secretele secolului 20. Deoarece acest secol i-a adus omenirii noi şi grele încercări, i-a adus genocid, comunism, războaie mondiale, conflicte ideologice. Civilizaţia evoluează şi ideologia aduce noi experienţe: genocidul nostru, masacre de la Smirna şi pînă la Der-Zor, deportarea – în perioada comunistă – a intelectualilor armeni în Siberia şi, desigur, lecţiile globalizării. Aceasta este nu numai experienţa familiei mele, ci descrierea tuturor acelor locuri şi întîmplări în care au pierit armeni. Toate aceestea se regăsesc într-o carte de 550 de pagini. Poporul armean are un destin excepţional. Un popor chinuit, masacrat, dar care a crescut. Ştiţi unde se află Der-Zor? La graniţa paradisului. Dacă priveşti harta, dincolo de Der-Zor începe triunghiul format de Tigru şi Eufrat, triunghiul paradisului. După mii de ani, omenirea a ieşit din paradis şi a adus infernul. Aşadar şi noi, armenii, am avut Apocalipsa după Ioan. Genocidul nostru trebuie să ducă la deşteptarea şi înţelepciunea oamenilor şi nu trebuie uitat. Genocidul Armean a adus omenirea în faţa unei noi experienţe. Mă bucur că despre această carte s-au tipărit în presa românească articole însumînd circa 1000 de pagini şi astfel a fost abordată tema Genocidului Armean. Cartea s-a bucurat de numeroase premii, iar acum este în curs traducerea în limba spaniolă, însă găsirea unui traducător pentru armeană este, după cum am spus, foarte dificilă.”