MA Programme for the Translation of the Contemporary Literary Text of the Bucharest University includes „The Book of Whispers”.


Unul din scopurile Masterului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan organizat de Universitatea din Bucuresti este să facă literatura română modernă cunoscută în străinătate.

Masteranzii programului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan fac – începând de anul acesta – disertaţia sub forma unei reviste dedicate unui autor român, în limba engleză.

 

Revista va cuprinde: interviuri (cu autorul, critici, editor, cititori) despre operă, traduceri de fragmente în engleză (cca 15 pagini), editorial critic, eventuale spicuiri din critica românească, toate traduse în engleză.

Revista aceasta se publică în Translation Café, http://revista.mttlc.ro/120/index.html

după susţinerea disertaţiei, in iulie 2011.

Ea poate fi folosită ca o carte de vizită accesabilă din orice colţ al lumii, şi uşurează mult efortul scriitorilor români de a se face cunoscuţi în afara ţării. Nu pune probleme de greutate (cărat cărţi în valiză, în avion) – fiindcă e vorba doar de un link.

Masteratul este coordonat de Prof. Dr. LIDIA VIANU,  Professor of Contemporary British Literature, English Department, Bucharest University.
 Dintre masteranzii care trebuie sa realizeze dizertatia in acest an, Liliana Mihaela Heleanu a ales „Cartea soaptelor” Iata interviul pe care studenta l-a realizat cu autorul:

1. Ce a existat mai intii: titlul sau cartea?

Intai a existat cartea. Titlul cu care am inceput a fost “Cantec aleatoriu” si a fost utilizat in public area primevo fragmente din roman, in primavara anului 2003, in revista Contemporanul. De altfel, titlul se pastreaza in paragraful unde se vorbeste despre cei doi bunici Garabet Vosganian si Setrak Melichian, care joaca ghiubahar (un fel de joc de table) deasupra lumii, hotarandu-i, cu zarurile lor, destinul. In volumul publicat de  Editura Polirom, el se gaseste in josul paginii 26.

2. Exista un anume moment, oportun lansarii unui astfel de volum? In viata dumneavoastra sau in viata unei tari?

Nu stiu daca asta se intampla in mod premeditat sau intamplator, dar adesea cartile, ca si fructele, isi aleg momentul cand se coc. De pilda, Cartea soaptelor a aparut cu cativa ani inainte de implinirea unui secol de la genocidul armean din 1915. Asta va contribui la raspandirea cartii in lume si va prilejui dezbateri in ce o priveste. Cum s-a intamplat, de pilda, in luna martie cand, in Italia, la Padova si la Milano, au avut loc conferinte despre comunitatea armeana din Romania, asa cu meste ea oglindita in Cartea soaptelor.

3. Ati anticipat interesul manifestat de catre cititori, avut cu aceasta carte?

Dat fiind ca atunci cand, pe vremea cand am scris romanul si l-am pregatit pentru publicare, occupa funti importante de demnitate publica, mi-am luat precautiile de a nu risca vreun cabotinism. Cunoasteti cazurile unor oameni politici de varf care au frizat ridicolul cu veleitatile lor literare. De aceea, inainte de publicare, manuscrisul a fost lecturat de o seama de cititori avizati: Nicolae Manolescu, Nicolae Breban, Eugen Negrici, George Balaita, Gabriel Chifu, Adrian Aluigheorghe, Paul Cernat, Horia Garbea – care a facut si prima cronica, pec and romanul nici macar nu era publicat. Dintre membri comunitatii armene romanul a beneficiat de lectura lui Bedros Horasangian, Vartan Arachelian, Sergiu Selian, aflat acum in Australia, – care este si traducatorul de limba armeana – Madlen Karacasian, Eduard Jeamgocian din New York ori Lanis Sahazizian din Toronto. Ca sa nu mai vorbim de Stefan Agopian si Magdalena Bedrosian, lectorii cartii si editorul Silviu Lupescu. Opiniile lor m-au incurajat. Va marturisesc, insa, nu ma asteptam sa fie romanul romanesc contemporan cel mai bine vandut al ultimilor douazeci de ani. Despre Cartea soaptelor s-au scris peste o mie de pagini.

4. Cele peste cinci sute de pagini ale cartii cuprind tot ce ati putut adauga istoriei nescrise a armenilor?

Nu, dar, la un moment dat m-am hotarat sa ma opresc. Mai aveam cateva povesti, despre colectionarul Krikor Zambaccian sau parapsihologul Levon Mirahorian, dar am zis ca e destul. Cartea soaptelor risca sa nu se mai termine niciodata. Astfel incat am scris ritualul chivotului si cu asta am incheiat sirul povestilor. A urmat capitolul doisprezece, finalul.

5. Exista neconcordante intre informatiile transmise neoficial in cadrul comunitatii armene si documentele de arhiva consultate?

Nu am intani nepotriviri flagrante. Cel mai adesea documentele si amintirile se completau una pe cealalta. De altfel, Cartea soaptelor este o impletire intre istoria mare, consemnata in manuale, si istoria mica, a oamenilor obisnuiti. Multe din cele scrise in roman nu au fost consegnate nicaieri, dar au ramas in memoria oamenilor. Iata, de pilda, episodul masacrului de la Vadu Rosca, pe care l-am scris urmand marturiile supravietuitorilor.

6. Gindirea omului matur a modificat ecoul amintirilor din copilarie?

Diferenta intre copilul din tine si copilul care ai fost  este o nuanţă pe care puţini o fac şi probabil că distincţia dintre cărţile copilăriei care sunt autentice şi celelalte care sunt doar nişte ,,amintiri din copilărie,, constau în faptul că autorul se străduieşte să facă diferenţa dintre copilul din el şi copilul care a fost. Copilul din tine e însoţitorul tău. El creşte odată cu tine şi devine un copil cu chip bătrîn, aşa cum, dacă priveşti icoanele observi că Iisus  din braţele Fecioarei Maria nu are chip de copil, ci, cum se spune uneori este un copil bătrîn de zile. Copilul din tine (fără să-ţi dai seama) îmbătrîneşte odată cu tine, în schimb copilul care ai fost este mult mai greu de abordat. A te reîntoarce şi a-l privi pe copilul care ai fost este un gest de conştiinţă dificil. Fiindcă el nu cunoaşte nici ce este păcatul, de aceea nu cunoaste nici ce este iertarea. Şi de aceea el este mult mai neîndurător, mult mai sincer.cu amintirile pe care le păstrează. El vede lucrurile întocmai.

7. Care sint ingredientele copilariei, care au marcat cel mai mult implinirea adultului?

Cartea soaptelor este plina de ele. Focurile, mirosurile, mirodeniile, culorile, sunetele viorii. Povestile celor doi bunici ai mei, cu atitudinile lor despre viata, care semanau cu mastile teatrului antic.

8. In cartea dumneavoastra nu se moare la intimplare, ci cu tilc. Care este semnificatia celor sapte cercuri ale mortii?

Cele sapte cercuri sunt o initiere pentru moarte. Si pentru o renastere de proportii nebanite. Sa ne amintim ca la marginea celor sapte cercuri ale mortii, la Der-es-Zor incede cornul Tigrului si al Eufratului, adica Edenul, Omenirea s-a intors dupa milenii si milenii in acelasi loc, agravand pacatul originar. In carte exista doua personaje care simbolizeaza aceasta reintoarcere in cerc la tinutul originar si reluarea lumii de la capat.

9. Exista pentru armeni o simbolistica a mirodeniilor, o corespondenta a lor cu afectul?

Mirodeniile sunt un leac impotriva timpului, impotriva oboselii si a tristetilor de tot felul. AM gasit mai tarziu gustul cemen-ului, mirodenia folosita La patrama armeneasca, intr-o licoare pe care mi-a oferit-o staretul manastirii Golia, un fel de tuica facuta dintr-o planta care se numeste schinduc si creste in Muntii Rodnei.

10. Paginile de manuscris excluse ar fi reprezentat o linie de pornire distincta sau modificarea ulterioara a continutului?

Am scos din textul initial peste o suta de pagini. Unele dintre ele, cu mar fi cele despre copacii copilariei mele le-am publicat pe site-ul Cartii – www.carteasoaptelor.ro – altele au fost reproduse in introduce rea Albumului Cartii soaptelor. Le-am scos pentru ca ar fi accentuat dimensiunea poetica mai mult decat era cazul.

11. Este soapta tonalitatea constiintei poporului armean?

Muzica armeana este adesea tanguitoare. Asa sunt melodiile populare transcrise la inceputul secolului XX de calugarul Komidas. Armenii au suflete puternice, pot comunica peste departari, nu au nevoie sa strige. De altfel, atunci cand inimile sunt apropiate, ele se inteleg in soapta, atunci cand sunt departate au nevoie de strigate. Niciodata, cand te duci la spovedanie, nu strigi la urechea duhovnicului. Soapta poarta marca sinceritatii.

12. Prin aceste soapte se rupe tacerea sau se domoleste strigatul?

Soapta face diferenta dintre tacere si liniste. Tacerea este o stare de impacare, de introspectie. Nu poti sa taci si sa soptesti in acelasi timp. Dar poti sopti in liniste. Linistea este actiunea de comunica de-adevaratelea.

13. Exista si astazi soapte?

Omenirea, in ciuda tuturor formelor ei exterioare variate si zgomotoase, in miezul ei a ramas aceeasi, precum un coral de Johann Sebastian Bach. Exista si fantezie, si poezie, si dragoste, si suferinta, si rugaciune Si soapte. Ca dovada, Cartea soaptelor, care este, de fapt, un fel de culegere de psalmi.

14. Care sint atributele principale ale personajelor prezente in Cartea Soaptelor?

Fiecare personaj din Cartea soaptelor are o cheie. Lacatul se descuie cand toti sunt de fata, e nevoie de cheia fiecaruia. Precum ochiul albinei care e facut dina celi, adica ochi mai mici care fiecare preia o frantura din imaginea intreaga. Asadar, fiecare personaj are partea lui de intelegere a lumii. Este simbolulritualului chivotului lamuritor din final. Si de aceea, nimeni nu poate explica lumea pana la capat. Nici bunicul, desi era cel ma intelept dintre toti, n-a putut.

15. Care au fost resursele de a renaste ale armenilor?

Pe armeni i-a salvat dragostea de cultura si credinta. Putini oameni au puterea de a le fi dor de ceva ce au pierdut cum o au armenii.

16. Se regasesc romanii printre destinatarii acestei carti?

Cartea soaptelor nu este o carte numai despre armeni, ci si o carte despre romani, despre evrei, despre alte neamuri. De fapt, fiecare loc, fiecare timp, fiecare popor are o Carte a soaptelor a lui, Trebuie doar ca cineva sa o povesteasca.

Povestea despre mascarul de la Vadul Rosca apartine istoriei romanilor. Cand, in decembrie, la Focsani au fost comemorate victimele revoltei din 1959, la intrunirea aceea s-au citit paginile din Cartea soaptelor. Ele au fost publicate apoi in ziarul local, ca aducere-aminte.

17. Credinta in Dumnezeu nu este foarte pregnanta in carte. Omisiunea este a dumneavoastra sau drama a fost atit de complesitoare incit s-a pus la indoiala veghea divinitatii?

Cartea soaptelor este o istorie care, de la exod si pana la muntele fericirii, cuprinde multe dintre temele marilor scrieri. Dumnezeu nu apar ca personaj, el, insa, apare ca sens. In personaje exista o putere care nu este, intotdeauna, pamanteana. In Cartea soaptelor Dumnezeu e ca bulgarele de sare topit in apa, nu-l vezi, dar e in gustul lumii.

18. Mai provoaca evenimentele evocate in Cartea Soaptelor vibratii in rindul generatiilor de tineri armeni?

Cartea soaptelor a fost comentata pe toate meridianele. Cotidianul Haaretz ia dedicat o pagina intreaga. El Pais, cel mai important cotidian spaniol, a vorbit despre emotiile puternice pe care le starnesc evenimentele relatate. Din relatarile de presa si din impresiile cititorilor mi-am dat seama cat de putin cunoscut este genocidul armean si ce impresie puternica lasa cititorilor de toate varstele. Desi eu nu am incercat sa pledez in favoarea unei impresii anume. Cartea nu este scrisa cu patima, cititorul este liber sa aleaga.

19. Pe linga cuvintul scris, ce alta cale mai alegeti pentru comunicare?

Am avut zeci de intalniri cu cititorii si le-am vorbit despre Cartea soaptelor. Acolo unde acest lucru s-a petrecut in Romania, am vorbit, mai ales, despre o posibila Carte a soaptelor a romanilor.

20. Credeti ca deveniti transparent prin ceea ce scrieti?

Exista sansa unei comunicari mai simple . Perceptia politica este mai trunchiata si, adesea, descumpanitoare pentru omul politic care se simte neindreptatit ori neinteles. Literatura ofera o mare sansa autorului si cititorului sa participe impreuna la crearea unei opere si atunci, spre deosebire de politica unde alegatorul se simte folosit, in literatura cititorul se simte partas. Aceasta solidari tate intre scriitor si cititor contribuie la o deschidere catre autentic.

21. Ati fost omul potrivit la locul potrivit sau ati potrivit omul, locul?

Am fost educat intr-un mod potrivit. Ca o amfora care, la vechii greci, lua, cu timpul, forma vinului care era turnat inauntru.

22. Despre ce nu ati scrie niciodata?

Despre ceea ce nu cunosc. Despre cel care o sa fiu.

23. Cum definiti vulgarul in literatura?

Ceea ce e nesincer, ostentativ, inautentic. Un tertip prin care incerci sa te vindeci de frustrarile de care nu te poti lecui altminteri.

24. Dar sublimul?

E ca trecerea la limita. Nu-l puti avea, dar poti tinde catre el. Secretul acestei beatitudini este sa existe motivatii. Ele trebuie sa fie autentice, sa vina din tine, din ceea ce esti, ca un fel de umbra care cade numai inainte, caci este smulsa din trupului tau de o lumina din spate care e memoria.

25. Ce cititi?

Citesc foarte mult. N-as putea trai fara carti si fara fructe. Mi-e cel mai tare mila de cartile pe care nu le citeste nimeni.

26. Ati fi putut scrie fara a citi?

Imposibil. In mare masura, eu sunt produsul lecturilor mele. Cum poate fi cineva un bun elev, fara sa aiba invatatori? Cum poate fi cineva bun scriitor, fara sa aiba ca invatatori pe cei care au scris inaintea lui?

27. Este implicarea in viata politica prielnica dezvoltarii unor astfel de proiecte culturale?

Daca nu as fi  fost om politic, nu as fi putut scrie Cartea soaptelor. Romanul acesta este victoria mea impotriva pericolul ca politica sa ma fi instrainat de mine insumi.Am o fire contradictorie, imi place spatiul intim, cititul si scrisul, reveria, dar ma atrag si spatiile publice, multimile. Scrisul te ajuta sa ramai viu.

28. In ceea ce va priveste, exista contrast intre ideile din plan literar si cele din plan politic?

In scris esti mai liber. Nu trebuie sa participi la fotografia de grup, raspunzi numai pentru tine si ai drept neingradit de a alege. Unii nu-si dau seama, dar, desi aparent are putere, omul politic, cu cat urca mai mult pe muntele ispitirii, cu atat gradele lui de libertate sunt mai putine. Fara sa-si dea seama, el devine produsul celor pe care crede ca ii domina. Artistul in schimb, poarta marca unicitatii.

29. Difera succesul literar de cel avut in politica?

Pentru succesul literar nu trebuie alegeri odata la patru ani. Nu se fac nici macar alegeri anticipate. Nu trebuie sa promiti nimic si nu exista riscul sa nu te tii de cuvant. Nu poti minti, caci literatura e cuvantul insusi.

30. Care credeti ca sunt cititorii acestei carti?

Cartea soaptelor are cititori de toate felurile. In site-ul cartii gasiti pe unii dintre ei. Nume mari ale culturii romane, oameni politici, confrati, adolescenti, dar si dintre aceia care au rupt de la altele pentru a si-o cumpara. Cel mai mult m-a impresionat faptul ca asociatia nevazatorilor a angajat un actor sa inregistreze Cartea soaptelor, pentru a avea acces la ea.

31. Cronologia debuturilor in domeniile profesionale abordate marcheaza cu acuratete ordinea dictata de pasiune?

Nu neaparat. Cand eram in scoala primara, voiam sa fac filologia (franceza), apoi, in liceu, am vrut sa devil matematician si filosof. Ce-i drept, de scris am scris intotdeauna, de can dam deprins alfabetul.

32. Ar fi suferit cartea vreo modificare daca ar fi fost scrisa in armeana? Daca da, de ce natura?

Romanul va aparea in limba armeana probabil in luna septembrie. Exista unele modificari. De pilda, in celelalte variante, cuvintele armenesti sunt scrise cu litere cursive. In traduce rea armeneasca se vor scrie cu litere cursive cuvintele intraducibile din limba romana. Apoi, armeana vorbita de eroii cartii difera oarecum de armeana vorbita la Erevan, Cartea soaptelor va trebuie scrisa intr-o limba armeana mai complicata, imbinand dialectul rasaritean si cel apusean.

33. Va simtiti indatorat de interesul cu care a fost primita cartea?

Multi imi spun ca dupa Cartea soaptelor nu voi mai putea scrie nimic. Eu nu sunt de aceeasi parere si tocmai de aceea scriu in continuare.

34. Acum, ca ati scris, puteti uita?

Odata, intrebat de ce scriu, am raspuns ca scriu pentru ca mi-e teama de moarte. Nu e teama de moarte, in sensul obisnuit, ci teama ca in acest fel nu voi putea sa spun toate lucrurile pe care am menirea sa le spun. Fiecare cuvant scris te elibereaza, iti inlesneste alegerea, te impaca cu moartea. Ca sa poti scrie, insa, trebuie sa ai acces la cea stare pe care cei haraziti o numesc stare de trezvie. Diferenta dintre un creator si ceilalti oameni este ca, pentru a visa, un creator nu trebuie, obligatoriu, sa adoarma. 

Site-ul http://mttlc.ro , unde se află revista, este realizat tehnic de masteranzi, editat de mine, şi are o largă răspândire. Google îl culege extrem de bine.

Aşadar, ne-ar fi de mare folos dacă aţi vrea să colaboraţi cu masteranzii care v-au ales ca subiect al revistei lor. Vă asigurăm ca traducerile vor fi stilizate de poeţi britanici, aşa încât, sub raportul calităţii, ele vor fi practic traduse de nativi şi semnate ca atare.