La Vanguardia (Barcelona): „Varujan Vosganian- un magnifico narrador europeo”

Cotidianul La Vanguardia, in editia sa barceloneza, publica o recenzie elogioasa despre versiunea spaniola a „Cartii soaptelor”. Iata traducerea in limba romana a textului respectiv, scris de Robert Saladrigas si purtand titlul „Los Armenios de la Diaspora”:

„Aceasta Carte a soaptelor este, in principiu, un roman despre sangeroasa si tulburatoarea istorie moderna a poporului armean, un popor care, ca si cel evreu, a fost condamnat sa traiasca in diaspora si si-a avut propriul holocaust. Inca astazi, in ciuda creerii Republicii Armenia, un teritoriu incert si restrans, armenii din intreaga lume, dispersati intre Europa, Asia si Statele Unite, isi regasesc identitatea numai in memoria comuna prin care solicita, in van, ca Turcia sa admita ca a fost responsabila genocidului din 1915. Dar, pe masura ce cititorul se adanceste in lectura, intelege ca textul presupus fictionar, locuit de “ mortii vechi si noi’ este in acelasi timp un valoros document istoric, o autobiografie, o istorie a familiei autorului si, nu in ultimul rand, expresia rafinata a unei constiinte colective.

Astfel, suntem in fata unei opere de o autentica profunzime, scrisa de cineva care este cat se poate de calificat sa o faca: Varujan Vosganian (Craiova, Romania, 1958), crescut la Focsani, poet, militant al Partidului Liberal roman, fost ministru al economiei, o figura controversata politic – adversarii sai au raspandit zvonul, de altminteri fals, ca ar fi fost agent al teribilei Securitati ale lui Ceausescu – care s-a nascut intr-o epoca in care oamenii din jurul sau comunicau prin soapte si a avut imensa sansa de a fi convietuit cu bunicul sau Garabet Vosganian, pastrator al trecutului de rataciri, de durere si descompunere a armenilor asezati pe pamantul romanesc, un “inger batran” ( a murit in 1968) care “ avea o viziune de-a dreptul kantiana asupra lumii” si a transmis copilului,  numai ochi si urechi sub caisul din curtea casei parintesti, stradania de a converti miile de soapte ale unui secol dramatic intr-o carte a carei tiparire le protejeaza de moarte si de uitare.

Cum lesne se va intelege, este zadarnica pretentia de a rezuma in acest spatiu epopeea viguroasa a comunitatii armele si istoria vie a numeroaselor personaje care traiesc in Cartea soaptelor; relatarea traditiilor, a felului de a trai, a mancarurilor, mirosurilor si culorilor cu care se identifica armenii. Sau a detalia cum se raporteaza magnificul povestitor de talie europeana care este matematicianul Vosganian , scotand la iveala, utilizand diferite registre expresive, vasta patrundere a unei opere care se tese si se desfasoara in fata privirilor noastre si de la care el, creatorul sau, nu e mai mult decat instrumentul – nu ultima veriga – a unei frumoase si dureroase povestiri epice, pe rand reala si fantastica, prin care un intreg popor – poporul sau – de deportati si apatrizi, minoritar, suferind chiar si atunci cand unii dintre ei se razbuna pentru genocid, scrie prin torentele de sange ale trecutului sau. Este de neiertat sa nu citesti aceasta carte de neuitat daca doresti sa stii si sa intelegi ceva ce probabil ca – cu exceptia celor ce au citit Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh ale lui Franz Werfel – putini stiu sau inteleg.  Un exercitiu istorico – literar obligatoriu.”