Un salut din Maramures – Gheorghe Parja
„Onoare pentru autor, care într-o vreme confuză ne-a dăruit o carte dramatic de lucidă”
Rog stimaţi cititori, măcar pentru o oră, chiar pentru o zi, uitaţi că domnul Varujan Vosganian a numărat o vreme banii ţării ca ministru de finanţe. Fiind şi o apăsată voce liberală. Altfel nu veţi înţelege că la o pagină din dicţionarul existenţei imediate este numele unui scriitor de excepţie care poartă numele tot de Varujan Vosganian. Nu-i numai o coincidenţă de nume, ci una de destin. Cine are îndoieli deschidă romanul “Cartea şoaptelor”.
Este cartea unei eliberări, despre istoria genocidului din 1915, împotriva armenilor. Despre un popor care are morminte pretutindeni. Armenii au primit moartea, dar, odată cu ea zîmbetul şi lacrima. Mă orientez în aceste rînduri după busola din mărturisirile autorului. Nu este o carte de memorii. Este biografia secolului al douăzecilea povestită de trăitorii ei. Găsim în această carte mai toate maladiile secolului trecut: războaiele mondiale, genocidul, totalitarismul, exodul, dar mai ales căutarea de sine a individului. Este secolul care a inventat moartea nenumărată prin gropile comune. Autorul mărturisea, cu un prilej, că toate personajele sînt reale, întîmplările sînt reale. Tocmai de aceea cartea este răscolitoare, avînd argumentul realităţii. Crudă este scena cu oamenii adunaţi într-un cavou pentru a putea vorbi liber. Poveştile lor sînt fabuloase şi adevărate. În centrul romanului este familia autorului, care a trecut prin înţelesurile şi răscrucile lumii. Devine simbolul tragic al unui secol. Scrisul captivant, uman, eseistic pe alocuri, dă culoare aparte tulburătoarelor întîmplări. Romanul face carieră încă de la apariţie. Nicolae Manolescu scrie: “Iată, o carte ieşită din comun, nici numai memorialistică, nici numai ficţiune, cu cîte ceva din amîndoauă şi deopotrivă extraordinară prin modul în care ţese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am întîlnit rareori într-un roman, cum este în definitiv cartea lui Varujan Vosganian o atît de mare densitate de viaţă umană şi de evenimente cruciale în existenţa unei comunităţi”. Ori aprecierea criticului Eugen Negrici: “Nu este exclus ca această Carte a şoaptelor, care îşi începe acum drumul spre glorie, să fie aşezată într-un viitor nu prea îndepărtat, printre textele identitare ale poporului armean”. Am citit cartea. Am auzit strigătul şoaptelor armene ţesut într-un stil captivant. Un roman foarte bun, dens, dar şi alert, ingenios compoziţional şi excelent scris. (Daniel Cristea Enache). Da, domnule Varujan Vosganian, după cum spuneaţi, un poet este mai mare decît un ministru! Onoare pentru autor, care într-o vreme confuză ne-a dăruit o carte dramatic de lucidă. I-ar fi plăcut şi prietenului nostru, regretatul Laurenţiu Ulici.
Gheorghe PÂRJA
