Lumea diplomatica evoca lansarea „Cartii soaptelor”

Madeleine Karacasian este o distinsa jurnalista si, de asemenea, traducatoare din limbile franceza si armeana. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania. Doamna Karacasian a fost unul dintre primii cititori ai „Cartii soaptelor”, din vremea cand romanul exista doar in forma de manuscris, iar indreptarile sugerate de domnia-sa au fost deosebit de utile. Articolul de mai jos, sub semnatura sa,  a aparut in nr. 9-11/2009 al publicatiei Diplomat-Club. 

Varujan Vosganian şi a sa „Carte a şoaptelor”

Câteva sute de persoane au asistat la lansarea volumului „Cartea şoaptelor” – romanul de debut al scriitorului Varujan Vosganian, cunoscută personalitate a vieţii politice româneşti, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor şi preşedinte al Uniunii Armenilor din România. La eveniment au asistat Excelenţa Sa Yeghishe Sargsyan, Ambasadorul Armeniei şi Excelenţa Sa Walid Othman Ambasadorul Siriei. Cu acest prilej personalităţi ale vieţii literare din România şi-au exprimat opiniile despre noua creaţie a lui Varujan Vosganian – marea revelaţie a prozei româneşti de anul acesta.

In ultimul deceniu şi jumătate, Varujan Vosganian s-a afirmat cu volumele „Statuia comandorului”, „Şamanul albastru”, „Ochiul cel alb al reginei” (ediţie româno-engleză) şi „Iisus cu o mie de braţe”, ceea ce 1-a îndreptăţit pe scriitorul Ştefan Agopian să declare că este uin vechi citi­tor al cărţilor autoru­lui zilei, susţinând că este vorba despre „un scriitor extraordinar de talentat.” Citind „Cartea şoaptelor”, vorbitorul a fost „fas­cinat de ea”, conside­rând că „este o carte cum nu sunt multe în lume. Este vorba de o istorie a Genocidului Armean”. Pornind de la evocarea bătrânilor copilăriei sale de la Focşani şi Craiova, Vosganian redă cu lirism, dar şi cu patetism crâmpeie din vieţile acestora, dar şi ale altor armeni care au reuşit să scape din convoaiele deportărilor şi masacrelor din 1915, trecând apoi prin încercările vieţii de refugiaţi anonimi sau celebri.

În luarea sa de cuvânt, scriitorul Nicolae Breban a apreciat măiestria cu care autorul întreţese istoria familiei sale cu cea a poporului armean. Vorbitorul a constatat că marele talent al unui scriitor constă în capacitatea sa de a crea personaje. „Aici se vede mâna de maestru a lui Varujan, în aceste zeci şi zeci de personaje.” Apoi, criticul literar Eugen Negrici a subli­niat, între altele, la rândul său:”Această carte este un dar pentru literatura română şi pentru limba română şi, în acelaşi timp, un dar făcut poporului armean(…) Mai trebuie să recunoaştem că, de astăzi, acest volum îşi începe un destin extraordinar în lume, în Europa mai ales. Pentru că toată lumea va vedea aici, în această carte, începutul dezvăluirii problemelor veritabile ale poporului armean”.

În continuare, criticul literar Paul Cernat a subliniat că în ziua aceea „se lansează o carte mare, care merită într-adevăr un destin internaţional. (…) Este o carte tragică, cu o arhitectură impresionantă, cu un suflu care se transmite în toate compartimentele ei.” Vorbitorul a evidenţiat „calităţile de roman­cier, de constructor, capacitatea autorului de a face să treacă prin literatură o problema­tică despre care s-a vorbit în şoaptă”.

În încheierea evenimentului, a luat cuvântul Varujan Vosganian, care a vorbit în calitate de „ultim cititor” al „Cărţii şoaptelor”, subliniind că, deschizând uşa grea a istoriei secolului XX, el a invocat „un drept negarantat de nici o constituţie – dreptul la suferinţă, acesta fiind unul dintre cele mai pro­funde.” Autorul a su­bliniat, de asemenea, că toate personajele din carte sunt reale, ceea ce s-a şi putut vedea şi pe cele douăzeci de panouri expuse cu acea ocazie, reprezentând fotografiile unor personaje, însoţite de fragmente din carte.

Ţin să adaug şi opinia criticului literar Nicolae Manolescu, exprimată pe ultima copertă a romanului „Cartea şoaptelor”: „lată o carte ieşită din comun, nici numai memorialistică, nici numai ficţiune, cu câte ceva din amândouă, şi deopotrivă extraordinară prin modul în care ţese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am întâlnit rareori într-un roman (…) o atât de mare densitate de viaţă umană şi de evenimente cruciale în existenţa unei comunităţi. Bogată, variată, palpitantă, cartea nu se poate lăsa din mână, pentru arta de povestitor, pe care autorul o dovedeşte, ca şi pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.”

Iată, aşadar, o incitantă invitaţie la lectura romanului de debut al acestei cunoscute personalităţi publice din România.