The Success and the Value of a tragic Epopee: „The Book of Whispers” – Comments by Journalist Miron Manega

Despre “Cartea Şoaptelor”, care are 500 de pagini, s-au scris cantitativ, de trei mai multe comentarii şi prezentări. “Niciodată în România nu s-a scris despre genocidul armean atâta cât s-a scris acum – spune Varujan Vosganian. Deşi, în această carte nu există nicio revendicare. “Literatura este mai convingătoare decât orice altă pledoarie – politică, de exemplu – pentru că ea nu stârneşte patimi, ci emoţii. Iar emoţiile sunt mai stabile, pentru că fac parte din tine. Patimile pot fi inoculate” – explică autorul.

„Etnoficţiune istorică cu filon biografic şi caracter monografic, acoperind deopotrivă genocidul armean şi stalinismul românesc” (Marius Chivu), <Cartea şoaptelor> este istoria unei familii, adunate din „şoapte” de un descendent contemporan. Romanul începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă armenească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre „bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian, de la care acesta recuperează toată istoria pierdută a armenilor, pe o perioadă de 100 de ani.

Strategie marca Varujan

Romanul nu este doar o epopee a poporului armean, ci şi un succes de piaţă. Se află în topul vânzărilor la cărţile de ficţiune, este tradusă în patru limbi (spaniolă, italiană, ebraică, armeană) şi se pregătesc traduceri în încă pe atâtea (suedeză, germană, franceză, sârbă). S-au organizat lecturi publice în ţară şi străinătate, a fost prezentată în emisiuni de radio şi de televiziune, a fost preluată ca subiect de masterat şi licenţă.

Succes de piaţă înseamnă, în termeni concreţi şi raportat la genul ficţiune, peste 10.000 de exemplare vândute (după estimările autorului, confirmate de editură). În topul vânzărilor ultimilor ani de la Editura Polirom, “Cartea şoaptelor” se situează pe locul al optulea, urmată de „Versetele satanice”, de Salman Rushdie, şi „Jurnalul fericirii”, de N. Steinhardt. O mare parte din tirajul amintit a fost vândut personal de Varujan Vosganian, după propria lui strategie de marketing. Cartea i-a dat prilejul să-şi exprime în fapt toată ştiinţa lui în acest domeniu: “Am făcut o culegere de fotografii, care reflectă evenimentele din carte şi am tipărit un album însoţitor. Există în acest album o fotografie emblematică, depozitara unei poveşti tulburătoare. De pildă, în 1923, comunitatea armeană din România a scris orfelinatelor din Alep şi Damasc, rugându-i ca, dacă mai sunt orfani de pe urma genocidului din 1915, să aibă bunăvoinţa să-i trimită în România, pentru că Uniunea Armenilor de aici va asigura adăpost şi educaţie acestor copii. Şi atunci, în primăvara lui 1923, 400 de copii orfani au fost aduşi cu un vas la Constanţa. Când au fost debarcaţi în port, au fost aşezaţi în rânduri de câte zece, fiecare având legată de gât o pancartă cu numele lui. Foarte mulţi armeni, care fuseseră împinşi de război să–şi găsească adăpost în România, au venit acolo să–şi caute fie propriii copii pierduţi, fie copiii altora. Am descoperit o fotografie cu aceşti copii şi am introdus-o în album”.

În regim de “librărie ambulantă”

Autorul a organizat şi o expoziţie fotografică itinerantă despre armeni şi perioada reflectată în roman, ocazie cu care a făcut şi lansări cu vânzare.

O mişcare inedită de marketing a fost şi realizarea unui site numai al cărţii (http://carteasoaptelor.ro), accesat, până în prezent, de zeci de mii de utilizatori, şi în care se poate găsi tot ce s-a scris ori s-a spus despre “Cartea Şoaptelor”.

Varujan Vosganian a făcut până acum vreo 30-40 de lansări de carte, în tot atâte localităţi, folosind – după prima suită de prezentări, unde a fost însoţit de Nicolae Breban – chiar localnicii. “Au fost locuri în care am fost copleşit de prezenţa oamenilor. La Focşani, de exemplu, sala teatrului era arhiplină – peste 400 de oameni – spune autorul. Per ansamblu, cred că prezentările au fost însoţite de un public de 15.000- 20.000 de oameni”. Vosganian a vândut în medie cam 100 de exemplare de carte pe lansare. Ceea ce înseamnă 3.000 – 4.000 de cărţi, pe care şi le-a vândut singur, în regim de “librărie ambulantă”. Volumul poate fi cumpărat şi, direct de pe site, la un preţ de 30 lei (în librării costă 50 lei).

Varujan Vosganian, versus Franz Werfel

“<Cartea Şoaptelor> m-a luat total prin surprindere – spune scriitoarea Stela Covaci. Nu mă aşteptam să descopăr în Varujan Vosganian un atât de mare prozator. Este una dintre cele mai valoroase cărţi care s-au scris în literatura română. Este o epopee a poporului armean cum nu există – şi nici nu ştiu dacă va exista vreodată – una a poporului român. De aceea sunt şi fericită, şi tristă după lectura acestei cărţi”. Prozatorul Nicolae Breban laudă şi el cartea, dar la un mod ceva mai temperat: “Este un caz mai puţin obişnuit de om politic, care este şi economist şi care scrie literatură. Eu mi-am exprimat regretul, o fac şi acum, că nu are mai mult timp să scrie. <Cartea şoaptelor> este o carte biografică, dar şi una a poporului armean, scrisă cu o dulceaţă a cuvintelor care curg direct din butoiul cu miere al lui Sadoveanu. Se poate raporta la romanul lui Franz Werfel, <Cele 40 de zile de pe Musa Dag>, dar numai tematic, căci Werfel este un mare scriitor. Varujan nu a atins încă nivelul acesta. Am însă încredere în viitorul lui de romancier.”

Dar iată cum se raportează chiar Vosganian la Franz Werfel: “Am citit în copilărie ,Cele 40 de zile de pe Musa Dag>. Este cartea cea mai citită de armenii de pe mapamond, însă este direcţionată doar pe perioada unui singur an, 1915-1916. E drept, cu trimiteri şi în planul politicii Imperiului Otoman. <Cartea Şoaptelor> este o carte identitară pentru armeni, ea vorbeşte despre destinul poporului armean, nu doar despre unul dintre evenimentele din viaţa lor. Nu există legătură nici ca abordare, nici ca stil între cele două cărţi. Şi apoi să nu uitaţi: <Cartea Şoaptelor> e scrisă, metaforic vorbind, de un insider, de un asediat, de o victimă, în timp ce Franz Werfel era un observator al evenimentelor.

Cartea nu are o motivaţie de natură politică, nu a fost gândită ca un manifest, ca un act de protest, sau ca o tentativă de a resuscita conştiinţa internaţională. Aici nu veţi găsi patima autorului, nu există niciun îndemn la duşmănie. Premiza demersului este aceea că niciodată suferinţa nu e leac pentru suferinţă şi niciodată lacrimile din ochii tăi nu trebuie să te împiedice să vezi lacrimile din ochii celuilalt”.

“Cartea s-a folosit de mine şi merge mai departe”

„Iată o carte ieşită din comun – scrie fără rezerve „şeful” autorului, Nicolae Manolescu, preşedintele USR – , nici numai memorialistică, nici numai ficţiune, cu cîte ceva din amândouă, şi deopotrivă extraordinară prin modul în care ţese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am întâlnit rareori într-un roman, cum este în definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atât de mare densitate de viaţă umană şi de evenimente cruciale în existenţa unei comunităţi. Bogată, variată, palpitantă, cartea nu se poate lăsa din mână, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeşte, ca şi pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice“.

“Cartea Şoaptelor” are, aşadar, toate ingredientele şi perspectivele succesului, dar şi ale valorii. Despre raportul dintre cele două componente ale destinului unei cărţi, Varujan Vosganian a răspuns astfel: “Succesul şi valoarea sunt compatibile în funcţie de orizontul de timp pe care-l ai în vedere. O carte poate avea suces fără să aibă valoare, dar pe termen scurt, când corespunde unei curiozităţi de moment. Dar nu cred că pe termen lung o carte poate avea succes dacă nu are valoare. În privinţa <Cărţii şoaptelor>, notorietatea autorului, a mea, a tras cartea după sine, dar astăzi, autorul este în umbra cărţii sale. Indiferent de persoana mea, <Cartea Şoaptelor> are acum viaţa ei. Cartea s-a folosit de mine şi merge mai departe”.

Adresele pe care poate fi accesat acest text sunt http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/succesul-si-valoarea-unei si www.certitudinea.ro

In imagine: Mormantul lui Franz Werfel din Viena.