Magda Cârneci, distinsă poetă, preşedinta PEN Club România, onorează secţiunea dedicată cititorilor noştri.
Varujan Vosganian este, in felul sau, umanistul secolului 21: om politic de marca, un scriitor cu verva, un muzician cel putin la fel de bun si nu numai atat. Primele doua instante ale omului Vosganian s-au intrecut mereu, intalnindu-se intr-un punct vecin cu tragedia.
"In mine au existat intotdeauna acesti doi oameni, unul care a fost captivat de spatiul intim, de masa de scris, de fosnetul cartilor si celalalt care a fost captivat de rasunetul aplauzelor. Ei doi s-au reunit s...
CONTEMPORANII NOŞTRI - VARUJAN VOSGANIAN
„Eu sunt focşănean şi mă mândresc cu acest lucru!”
Am reţinut din „Cartea şoaptelor”, dragă nouă, dar – suntem siguri – şi dvs., stimate domnule Varujan Vosganian, următoarea însemnare, încărcată de o nedisimulată duioşie nostalgică, evocatoare a unei frumuseţi domestic-inocente: În timp ce faci cafeaua, spunea bunicul Garabet, poţi să spui orice îţi trece prin cap. Totul se iartă. Tocmai de aceea ne-am gâ...
Cu siguranţă aţi descoperit, şi nu doar o dată, oameni surprinzători. Asta în viaţa de zi cu zi. Atât în realitatea imediată, cât şi în cea propusă de cărţi.
Vă invitam să descoperiţi un om pe care îl reperaţi în viaţa politică în primul rând, înaintea celei literare.
Iată pledoaria pentru lectură a lui Tudor Călin Zarojanu. O puteti viziona accesand http://tvr.ro/articol.php?id=117395
Asociatia Romanilor din Trentino Alto Adige, impreuna cu Editura Keller, vor prezenta in ziua de miercuri, 28 decembrie 2011, "Cartea soaptelor". Informatia poate fi accesata pe adresa site-ului
http://www.uffstampa.provincia.tn.it/CSW/c_stampa.nsf/416ad28b715df727c12574be0028f2b0/612affae3443456cc12579610042deca/$FILE/El_Pa%C3%A9s_dei_Presepi_.pdf
È un odore di rocce madide, di fronde irrorate dalle brine autunnali che si dirigono verso l’Albania, è un profumo intenso di foglie calpestate, di funghi remoti che qui chiamiamo con semplicità sìlli, rusìti, vuìte, mazz’e tambùru, pìrit’e-lùpu. È un effluvio di sussurri, insomma. Brezze che ci conducono ai sapori primitivi, ai salumi, alle cipolline sott’olio, al caffè, alla lingua dei nonni, al dialetto, alla coperta dell’infanzia.
«Io sono, più di ogni altra cosa,...
