Romania Literara Magazine: Bedros Horasangian and a proof of solidarity – „The Book of Whispers, a novel I wished to write”
O mărturie care contează
Ne-a atras atenţia în adevărul.ro un text intitulat „Un strigăt al secolului XX – CARTEA ŞOAPTELOR”. Autor: prozatorul Bedros Horasangian. Subiectul: „adevărul” despre „destinul unui scriitor şi al unei cărţi” – e vorba despre Varujan Vosganian şi romanul lui Cartea şoaptelor. Iată ce scrie Bedros Horasangian: „ O construcţie epică de amploare, mozaicată, stratificată, modulară, bine armată sub toate aspectele ştiinţei compoziţiei narative. Şi dincolo de scriitura cu numeroase, elegante licenţe stilistice, tema, ideea, subiectul care a aglutinat materia epică şi i-a dat consistenţa necesară pentru a deveni un roman emblematic despre dramele secolului XX. Nu puţine şi încă, destule, sângerânde. Ca această traumă a poporului armean pe care Varujan Vosganian o prezintă din fragmente bine documentate. Invenţia epică e minimă, totul e bazat pe mărturii şi documente.” De ce contează mărturia lui Horasangian? În primul rând, fiindcă pune în ecuaţie o operă literară cu istoria trăită de poporul armean, cel care a suferit genocidul din anul 1915, şi, deopotrivă, cu frământările politice de pe scena româneacă şi nu numai. Iar, în al doilea rând, extinsul articol se reţine fiindcă vine din partea cuiva care ştie ce spune (căci Bedros Horasangian a studiat ani de zile documentele legate de destinul armenilor), dar şi din partea unui prozator ce are puterea să treacă peste orgoliul personal şi „să-şi exprime solidaritatea” cu un alt scriitor, recunoscându-i acestuia meritele: „El a reuşit să scrie romanul pe care am vrut eu să-l scriu şi nu am dus proiectul pînă la capăt.”
Ne-a atras atenţia în adevărul.ro un text intitulat „Un strigăt al secolului XX – CARTEA ŞOAPTELOR”. Autor: prozatorul Bedros Horasangian. Subiectul: „adevărul” despre „destinul unui scriitor şi al unei cărţi” – e vorba despre Varujan Vosganian şi romanul lui Cartea şoaptelor. Iată ce scrie Bedros Horasangian: „ O construcţie epică de amploare, mozaicată, stratificată, modulară, bine armată sub toate aspectele ştiinţei compoziţiei narative. Şi dincolo de scriitura cu numeroase, elegante licenţe stilistice, tema, ideea, subiectul care a aglutinat materia epică şi i-a dat consistenţa necesară pentru a deveni un roman emblematic despre dramele secolului XX. Nu puţine şi încă, destule, sângerânde. Ca această traumă a poporului armean pe care Varujan Vosganian o prezintă din fragmente bine documentate. Invenţia epică e minimă, totul e bazat pe mărturii şi documente.” De ce contează mărturia lui Horasangian? În primul rând, fiindcă pune în ecuaţie o operă literară cu istoria trăită de poporul armean, cel care a suferit genocidul din anul 1915, şi, deopotrivă, cu frământările politice de pe scena româneacă şi nu numai. Iar, în al doilea rând, extinsul articol se reţine fiindcă vine din partea cuiva care ştie ce spune (căci Bedros Horasangian a studiat ani de zile documentele legate de destinul armenilor), dar şi din partea unui prozator ce are puterea să treacă peste orgoliul personal şi „să-şi exprime solidaritatea” cu un alt scriitor, recunoscându-i acestuia meritele: „El a reuşit să scrie romanul pe care am vrut eu să-l scriu şi nu am dus proiectul pînă la capăt.”
Foto: Bedros Horasangian (dreapta) impreuna cu vestitul negutator de cafea Constantin Florescu
