Messages sent by Armenians in Bulgaria: Jaklin Eduard Bodurova

CÂTEVA CUVINTE DESPRE „CARTEA ȘOAPTELOR“

Jaklin Eduard Bodurova

În cartea sa, d-l Varujan Vosganian, prin prisma unui democrat, transpune în mod captivant unele tablouri instorice reale, descrise cu o punctualitate documentară – deportările și masacrele în timpul genocidului armean, instaurarea noii puteri în România după cel de-al Doilea Război Mondial, lagărele din Siberia. El ne face să ne cufundăm în istoria neamului său, plină de atât de cunoscutele arome armenești, revelându-ne puterea sufletească și vigurozitatea care i-au ajutat pe armeni să supraviețuiască și să continue mai departe, să transmită spiritul și identitatea armeană generațiilor viitoare.

M-a impresionat modul în care autorul se întoarce în trecut prin intermediul amintirilor, pline de nostalgie și duioșie pentru copilărie și oamenii care au făcut partea din ea. Acestea sunt ale sale анушик медзхайрикнер și медзмайрикнер[v1] , care au influențat formarea personalității lui, valorile morale, puterea spiritului și a caracterului, mulțumită cărora un popor în exil a depășit durerea și moartea și s-a înălțat.

Autorul transmite cititorilor legătura dintre generații. Cei vii își continua viața, înviindu-i pe cei morți prin amintirea despre modul în care au trait în vremurile grele.

„Bunicii mei, Garabet Vosganian şi Setrak Melichian, au înţeles din secolul lor doar cât e de greu să mori în acelaşi pământ din care te‑ai născut. Bătrânii armeni ai copilăriei mele nu au avut niciun mormânt la căpătâiul căruia să stea şi să‑şi plângă părinţii. Şi‑au purtat mormintele cu ei, pe unde au rătăcit şi, aşa cum evreii îşi aşază chivotul şi fac în jurul lui templu, tot astfel, când poposeau, îşi descărcau mormintele de pe umeri şi acolo îşi făceau casă“.

Dintre povești merită atenție și soarta lui Hartin Fringhian, voința sa nestăvilită de viață, puterea de a supraviețui și de a trăi în mod decent. „ Pe ce lume trăieşti, baron Hartin ? Magazinele de pe vremuri s‑au închis, negoţul nu mai e cum îl ştii, comerţul e de stat.”  Răspunsul este optimist: „ Tu ai murit, Garabet ? N‑ai murit. Eu am murit ? N‑am murit, slavă lui Dumnezeu. Atunci, nici negoţul n‑a murit încă. Iar muşterii se găsesc întotdeauna“.

Concluzia la care ne duce cartea este că trebuie să nu ne pierdem identitatea departe de Patrie, să împlinim testamentul strămoșilor noștri – să rămânem armeni și creștini.