The site „evaziuni spontane”: In „The Book of Whispers” everything is more profound than in a Book of History

Vosganian, Danilov şi vocaţia literaturii-martor

Ţin minte că pe când eram, fără ca nimeni să mă fi întrebat dacă îmi place sau nu, pionieră, auzeam des în cadrul exprimării ,,de lemn” a vremii sintagma ,,cu conştiinţa trează”. Pe atunci mi se făcea lehamite de ea şi mă durea în cosiţele împletite de ceea ce însemna  respectiva asociere de cuvinte de fapt, dar, recent, am descoperit că ea, sintagma, n-avea la urma urmei  nicio vină, şi că îmi poate folosi  prin  reciclare totuşi  la ceva. Mai precis, la aserţiunea că ,,Varujan Vosganian şi Nichita Danilov sunt doi scriitori cu  conştiinţe treze”. În Cartea Şoaptelor se prezintă la modul infuzat literar drama armenilor din 1915. Totul devine de o sută de ori mai percutant decât într-o carte de istorie,  cei care au citit-o înţeleg bine de tot despre ce vorbesc eu acuma. În Ambasadorul invizibil, Danilov restituie o scenă plauzibilă de canibalism din timpul foametei ruseşti din 1921. Mesajul subliminal al  acestor două angajamente literare este fără putinţă de tăgadă apelul la conştiinţă şi la memorie, adresat urmaşilor celor care-au vorbit,,în şoaptă”. Cei care n-au trăit  aceste tragedii au nevoie să le afle. Pentru simplul fapt de a nu  risca să ne şobolanizăm ca în experimentul   legat  în romanul danilovian  de experienţa de Gulag  a prinţului Amiredjibi.

,,Într-un butoi este închis un lot de şobolani. În fiecare zi, şobolanilor li se dă, din abundenţă, aceeaşi hrană. După o lună rozătoarele aproape nu se mai ating de ea. Grupul devine extrem de agresiv. Şobolanii se supraveghează unul pe altul. Stau la pândă şi apoi încep să se mănânce între ei. Individul cel mai slab este atacat de grup şi devorat. A doua zi este sacrificat altul. Şi tot aşa. Până la urmă, din tot grupul supravieţuieşte doar  un singur exemplar, care devine”…propriul canibal. ( p.130, Ambasadorul invizibil) Morala mea: aveţi grijă să nu daţi spiritului vostru aceeaşi hrană mediatică zi de zi.

Adresa:

http://evaziunispontane.blogspot.com/2011/02/vosganian-danilov-si-vocatia.html

Foto: Nichita Danilov