The Evocation of the Sugar Factory of Chitila brings some Memories about Hartin Fringhian, one of the Heroes of „The Book of Whispers”

Fabrica de zahar de la Chitila

Alaturi de fabrica de zahar de la Sascut, acesta este primul obiectiv industrial din industria zaharului din Romania. Si totusi, in pagina primariei din Chitila nici macar nu este amintita la „istoric” si nici la „cultura” (http://www.primariachitila.ro/). Pacat. As vrea sa fac gratuit studiul istoric in vederea clasarii in lista monumentelor a ceea ce a mai supravietuit din vechiul complex de cladiri si probabil am sa-l contactez pe primar care are atributia, conform legii, sa ceara clasarea.

Istoricul este schitat in trecerea in revista a istoriei bancii Marmorosch Blank publicat de banca in octombrie 1923. De aici rezulta ca, alaturi de familia Bibescu, banca a contribuit substantial la dezvoltarea fabricii in 1898 cand aceasta s-a redeschis si recapitalizat dupa niste ani de inchidere. De redeschiderea fabricii a profitat chiar si Tudor Arghezi care s-a angajat aici ca laborant in acei ani. Aici a functionat inainte de 1990 Intreprinderea de utilaj si piese de schimb – IUPS Chitila care apoi a devenit UTREC (habar n-am ce insemna asta). Din cate stiu acum sunt diverse mici firme in fostele cladiri. Inurma cu 15 ani stiu ca mai exista baza cosului de fum ce apare in imaginile de epoca. Nu mai am informatii despre interior insa la strada se mai pastreaza imprejmuirea, pavilionul de poarta si inca un corp. Interesant este si partea din spate, catre lacul artificial Chitila, unde se afla cateva locuinte muncitoresti denumite „colonie”. Acestea, ca ansamblu, ar putea fi la randul lor protejate, oricum sunt interesant de studiat. Din pacate n-am mai calcat pe acolo de 20 de ani … In vatra satului exista un alt ansamblu ce ar trebui protejat – Scoala, Primaria, Biserica si Dispensarul. Nu mai spun de piesa principala a localitatii – fortul Kitila. Acesta este primul din seria fortificatiilor Bucurestiului, nu e in lista monumentelor si este sugrumat azi – ca imagine – de un mare Remat. Administrativ insa apartine de sectorul 1.

Paginile din istoricul Marmorosch Blank

Lectura acestor pagini m-a facut sa-mi dau seama de un adevar al zilelor noastre. Bancile de la noi sunt o gluma proasta, sunt niste camatari institutionali, niste institutii mai mult parazitare caci am senzatia ca traisec din comisioane si numai din dobanzi excezive, spoliatoare a unora ce ar vrea sa faca ceva cu capitalul. Citesti aceste randuri si vezi ca Banca Marmorosch Blank a faurit industrii in Romania si si-a bazat profitul si cresterea extraordinara pe investitii directe. Asadar aceasta banca detinea o treime din capitalul social al fabricii de zahar din Chitila in 1899 si adusese pe langa ea ca investitori diversi alti finantatori, inclusiv din Belgia. Banca a facut sa mearga fabrica si nu s-o puna pe butuci cand cei ce se imprumutasera initial – fam. Bibescu – erau in dificultati manageriale.

Imaginile fabricii la inceputul sec. XX

Din „Goagal” am si imaginea complexului, unde se vad si acoperisurile micilor locuinte tipizate, ieftine, din „colonie”, langa malul lacului.

Publicat de ADRIAN la 11:57

Etichete: chitila, fabrica de zahar, fortul Kitila

5 comentarii:

dan spunea…

Frumos si interesant articol, pacat ca fotografiile nu sunt mai clare. Cat despre bancile comerciale, autohtone sau streine, ele au fost totdeauna la fel, scopul lor a fost profitul pe seama finantarii acordate, DECAT CA , dobanzile si comisioanele depind de tara in care isi desfasoara activitatea si cu asta cred ca am spus multe.

7 ianuarie 2010, 17:57

ADRIAN spunea…

Multumesc pentru apreciere, sunt doar cateva ganduri aruncate in pagina. Fotografiile sunt mici in volumul respectiv, dupa cum se vede sunt in partea de jos a paginii si au aproximativ dimensiunea unei jumatati de caracasa de CD. Despre banci as vrea sa cred ca nu e chiar asa cum spuneti. Evident ca mereu au urmarit – si e normal – sa faca profit in urma finantarii. Ceea ce remarcam eu aici e ca aceasta banca (nu ma indoiesc ca si restul procedau la fel) a investit chiar ea. A imprumutat pe unii dar si-a asumat chiar ea finantarea, fiind parte a actionariatului! Asta mi se pare remarcabil. Banca a facut sa apara si cai ferate si industrii de prelucrare a hartiei, o multime de investitii directe care i-au adus profit; nu a lasat riscul pe umerii altora multumindu-se sa colecteze dobanzile. Asta doream sa spun.

9 ianuarie 2010, 21:22

Stefan spunea…

Recent am citit CARTEA SOAPTELOR a lui Varujan Vosganian, in care pomeneste de aceasta fabrica si de cel care a condus-o ani buni, Hartin Fringhian. O poveste trista. Va poftesc sa o cititi.

4 februarie 2010, 23:04

ADRIAN spunea…

Da, e un bun indiciu. Si eu ma straduiesc sa citesc Cartea Soaptelor, am trecut de pasajul referitor la acest personaj. Trista povestea asa cum e ea prezentata de Varujan Vosganian. Rezulta din ea acea zicala cu „facerea de bine …”,facere de bine ce parea bine reprezentata in persoana acestui armean …  Gasisem aceasta informatie si pe net, intr-un articol semnat de Vali Corduneanu in 2007, pe pagina www.banaterra.eu. Articolul vorbea despre „regele zaharului”. N-am mai folosit-o dar e foarte utila pentru un eventual studiu. Informatia era citata din volumul „Armeni de seama din Romania” de Simion Tavitian. In mod normal ar trebui sa existe la arhivele nationale directia de Ilfov un fond al fabricii, n-am apucat sa verific. La arhivele centrale si la directia de Bucuresti nu exista un asemenea fond. Sursa ar putea sa fie completata cu date personale ale acestui armean, extrase din eventualul lui dosar de securitate ce trebuie sa-i fi fost intocmit dupa 45 …  Multumesc pentru ajutor si astept orice completare!

5 februarie 2010, 09:57

Stefan spunea…

http://carteasoaptelor.ro/?p=595 Aici apare testamentul acestui om. Eu nu am avut timp sa il citesc in intregime, dar pun pariu ca este interesant. Si trist…

5 februarie 2010, 11:50