Miron Manega:”Cartea soaptelor” o carte despre genocidul armean şi stalinismul românesc

Oltean prin naştere, vrîncean prin copilărie, dar mai ales armean prin origine şi român prin fatalitate, Varujan Vosganian este (de) peste tot. S-a născut la Craiova, la 25 iulie 1958. Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor şi senator de Iaşi. Intre decembrie 2006 şi decembrie 2008 a fost ministru al Economiei şi al Finanţelor. Opera sa publicată cuprinde trei volume de poezie – „Şamanul albastru” (1994), „Ochiul cel alb al reginei” (2001), „Iisus cu o mie de braţe” (2005) –, volumul de nuvele „Statuia comandorului” (1994), pentru care a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, şi recentul roman „Cartea şoaptelor”, apărut la Editura Polirom. 

“Etnoficţiune istorică cu filon biografic şi caracter monografic, acoperind deopotrivă genocidul armean şi stalinismul românesc, <Cartea şoaptelor> este emoţionantă, frumoasă, atroce şi meditativă – comentează Marius Chivu în Dilema veche. Construcţia narativă complexă, caracterul ficţional-istoric şi miza documentar-identitară (atribute care, apropo, fac derizorii toate romanele postdecembriste scrise de <marii prozatori> ai generaţiilor ’60-’70) conferă acestei cărţi armene a memoriei (care deja a început să fie tradusă) universalitate”.

Despovărarea de traumă

Istoria convoaielor interminabile de surghiuniţi în Cercurile Morţii, în deşertul Deir-ez-Zor, istoria genocidului din 1915 împotriva armenilor, istoria armenilor care au luat drumul exilului îşi află în paginile din “Cartea şoaptelor” de Varujan Vosganian o ilustrare cu adevărat răvăşitoare.  “Cartea şoaptelor” începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă armenească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite şi miresmele din cămara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele şi fotografiile bunicului Garabet. „Bătrînii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întîmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare. Povestind, ei încearcă să se despovăreze de o traumă – a lor şi a predecesorilor.

„Toate personajele din cartea mea sunt reale”

“Familia mea este, într-adevăr, personaj al <Cărţii şoaptelor> – spune autorul. Cred că fiecare familie are o Carte a şoaptelor a sa, învelită în coperţi de argint şi, tot aşa, fiecare timp şi fiecare loc. Ceea ce nu avem întotdeauna este povestitorul, pornirea de a căuta în spatele lucrurilor văzute. (…) Toate personajele din cartea mea sunt reale, dacă a fi real înseamnă să te naşti cîndva şi să ai un nume de botez. Peste toate aceste personaje mai plutesc alte realităţi, spaţiul este n-dimensional. <Cartea şoaptelor> nu este atît lumea însăşi, cît aburul care pluteşte, născut din înfierbintările patimilor ei”.  La numai trei luni de la apariţia romanului “Cartea şoaptelor” la Editura Polirom (colecţia „Fiction Ltd.”), editura Pre-Textos (Valencia, Spania) a achiziţionat drepturile de publicare a acestuia în limba spaniolă. Varianta în limba spaniolă a romanului, El libro de los susurros, va apărea cel mai tîrziu la începutul anului 2011. 

Miron Manega

http://www.certitudinea.ro/articole/info/view/cartea-soaptelor-o-marturie-despre-genocidul-armean-si-stalinismul-romanesc