O carte despre Timp, surprins in singura sa forma stabila- Trecutul
Cartea soaptelor nu este o carte de istorie. Nu este nici macar o carte de istorii si nici o carte a tuturor soaptelor. Multe dintre ele zboara, inca, precum cocorii dintr-o zare in alta, altele plutesc inca pe apele Eufratului, pe Marea Neagra, Mediterana, in apele Oceanului, unele sunt inca in tencuiala bisericii armenesti din Focsani ori in lamaiul Virginicai.
Este doar o carte despre Timp surprins in singura sa forma stabila, Trecutul. Trecutul este cu mult mai real decat prezentul pentru ca este cel care ne da certitudini, el este treapta pe care putem pasi in siguranta. Prezentul se strecoara si dispare ca nisipul printre degete capatand valoare materiala doar in amintire. Timpul nu poate disparea fara urma pentru ca este subiectiv, e o categorie a spiritului iar timpul pe care l-am trait se cuibareste in sufletele noastre deopotriva cu cel pe care nu l-am trait. Iata de ce, uitandu-te atent in jur, vei constata ca un simplu cui aflat pe peretele casei, nu e doar atat. El reconstituie viata insasi, de la Inceput. Iar la inceput a fost Cuvantul. Si Cuvantul era soptit.
Ceea ce face Varujan Vosganian este a descrie insemnele pe care Timpul, in zbuciumul sau perpetuu de a se invesnici, le-a lasat ”in flori, in ochi, pe buze ori morminte”. Din acest motiv, aceasta nu este o carte de istorie. Istoria consemneaza doar, cronologii care din punct de vedere statistic au relevanta pentru alte categorii statistice. Aceasta descifrare a timpului chiar si din ochii in care e nimicul, chiar si de pe mormintele de pretutindeni si nicaieri se defasoara intr-o maniera derobata de sentinte si tocmai din acest motiv atat de profunda. Timpul surprins in diversele ipostaze ii impregneaza cititorului narile, pielea, i se insinueaza in sange precum aromele de cafea si halvita.
Timpul, ascuns in naivitatea sa in Soapta si cu speranta, adeseori confirmata, ca volatilitatea ei ii va dilua permanenta, este de fapt tema acestei expeditii in care Varujan Vosganian, ca un entomolog al soaptelor, s-a incumetat.
Nu pot decat sa-i multumesc pentru pasiunea profunda pe care a reusit sa o transmita.
Este doar o carte despre Timp surprins in singura sa forma stabila, Trecutul. Trecutul este cu mult mai real decat prezentul pentru ca este cel care ne da certitudini, el este treapta pe care putem pasi in siguranta. Prezentul se strecoara si dispare ca nisipul printre degete capatand valoare materiala doar in amintire. Timpul nu poate disparea fara urma pentru ca este subiectiv, e o categorie a spiritului iar timpul pe care l-am trait se cuibareste in sufletele noastre deopotriva cu cel pe care nu l-am trait. Iata de ce, uitandu-te atent in jur, vei constata ca un simplu cui aflat pe peretele casei, nu e doar atat. El reconstituie viata insasi, de la Inceput. Iar la inceput a fost Cuvantul. Si Cuvantul era soptit.
Ceea ce face Varujan Vosganian este a descrie insemnele pe care Timpul, in zbuciumul sau perpetuu de a se invesnici, le-a lasat ”in flori, in ochi, pe buze ori morminte”. Din acest motiv, aceasta nu este o carte de istorie. Istoria consemneaza doar, cronologii care din punct de vedere statistic au relevanta pentru alte categorii statistice. Aceasta descifrare a timpului chiar si din ochii in care e nimicul, chiar si de pe mormintele de pretutindeni si nicaieri se defasoara intr-o maniera derobata de sentinte si tocmai din acest motiv atat de profunda. Timpul surprins in diversele ipostaze ii impregneaza cititorului narile, pielea, i se insinueaza in sange precum aromele de cafea si halvita.
Timpul, ascuns in naivitatea sa in Soapta si cu speranta, adeseori confirmata, ca volatilitatea ei ii va dilua permanenta, este de fapt tema acestei expeditii in care Varujan Vosganian, ca un entomolog al soaptelor, s-a incumetat.
Nu pot decat sa-i multumesc pentru pasiunea profunda pe care a reusit sa o transmita.
Mentiune: textul provine de la un cititor si navigator pe blogul www.vosganian.ro, cu pseudonimul „lordul john”
