Eduard Jeamgocian aduce noi marturii despre eroii “Cartii soaptelor”

Eduard Jeamgocian este, in prestigioasa traditie a lui Hagop Djololian Siruni si Suren Kolangian, un asiduu si competent cercetator al comunitatii armene din Romania. Volumul sau monumental despre Catedrala armeana din Bucuresti este un pilduitor exemplu pentru calitatile sale de cercetator si istoric. Ii multumim pentru acest text privind cativa dintre eroii “Cartii soaptelor”,in completarea informatiilor trimise de Lanis Sahazizian,deja publicate pe site, asa cum ii suntem recunoscatori pentru atentia cu care a lecturat manuscrisul romanului si pentru observatiile sale de care am tinut seama, inainte de a da bunul de tipar.

Unul din personajele Cartii Soaptelor este Levon Zohrab. El este acel personaj care era vazut, in perioada interbelica, umbland pe strazile Bucurestiului cu hartiile Armeniei de vest sub brat, incercand sa demonstreze veridicitatea lor, in speranta ca pamanturile stramosesti vor fi eliberate si granitele Armeniei reinstituite.
ZOHRAB-3

Aram si Levon, fii Clarei si ai lui Krikor Zohrab

levon
ZOHRAB-4
ZOHRAB-5
Levon Zohrab era fiul lui Kricor Zohrab, parlamentar in Consiliul Otoman, masacrat la Genocid. Arestat la 21 mai 1915, marsaluit spre Aleppo, Urfa si Diyarbekir, baionetat si ucis miseleste, iar corpul aruncat in apa.

Kricor Zohrab a fost casatorit cu Clara Yazidjian (in anul 1888) si au avut patru copii: Levon (n. august 1889), personajul Cartii Soaptelor, Dolores (n. ianuarie 1891), Aram-Annen (n. 1892) si Hermine (n. iulie 1896). Dupa moartea lui Kricor Zohrab familia se refugiaza in Bulgaria si de acolo ia drumul Europei. Levon ajunge in Bucuresti si din acel moment drumul vietii sale este urmarit pas cu pas in Cartea Soaptelor.

Cateva din fotografiile familiei fac parte din colectia Zohrab a bibliotecii Armene din cadrul complexului Catedralei Sfantul Vartan din Manhattan, New York, donate bibliotecii de sora lui Levon si fiica lui Kricor Zohrab, Dolores Zohrab Leibmann.

Dintre cei patru frati, Dolores ajunge in America si se casatoreste cu milionarul Henry Leibmann proprietarul fabricii de bere Rheingold Breweries din Brooklyn si duce o bogata activitate filantriopica in comunitatea armeana.

Dolores Zohrab-Leibmann finanteaza infiintarea Bibliotecii Armene a Diocesului Armean al Coastei de Est, care primeste denumirea de The Krikor and Clara Zohrab Information Center, in memoria parintilor ei. Festivitatea ei inaugurala are loc pe data de 2 noiembrie 1987 in prezenta Catolicosului Vazken I-ul care, in tinerete, in Bucuresti, il cunoscuse indeaproape pe fratele donatoarei, pe Levon Zohrab, eroul Cartii Soaptelor.  Operele de caritate ale lui Dolores Zohrab-Leibmann, purtatoarea medaliei Sf. Nerses Snorhali acordata de Catolicosul Vazken I-ul, au fost numeroase, ultima fiind alocarea prin testament a unui fond de 8 milioane de dolari, Catedralei Armene Surp Vartan din New York.

Sa indicam ca biblioteca este localizata in cladirea alaturata Catedralei, constriuta in 1959 prin donatia facuta de fratii romanahay Sarkis si Hovhannes Diarbekirian.

***

Familia Seferian. Membrii familiei Seferian desi nu fac parte din eroii volumului, Cavoul Seferian este locul de intalnire al personajelor cartii, locul de referinta al cartii, locul unde se intalneau eroii romanului atunci cand trebuiau sa discute “ceva important”, “ceva in soapta” sau “sa ia o decizie”. Cavoul familiei Seferian era considerat locul unde se pot tine serete, locul sigur de unde nu rasufla nimic.

Fratii Seferian, in numar de trei, au fost, inca de la inceputul secolului trecut, mari  negustori de manufacturi, propietari de fabrici de textile in Galati cu pravalii de desfacere in tara si in Bucuresti. Numele lor era bine cunoscut dincolo de granitele Galatiului sau Bucurestiului, ei fiind recunoscuti de industria textila nu numai din tara dar si din Europa. In Bucuresti, magazinul lor de Furnituri de manufactura era situat, asa cum indica Anuarul Masis din anul 1923, pe strada Bogal (?) la nr. 18, iar casele unde locuiau ei in anii 1940, erau situate pe Aleea Zoe a unuia dintre frati, pe strada Dimitrie Onciul colt cu Aleea Rumeoara a altuia.

Sa oferim cateva date despre fratii Hagop, Gobernig si Ardases Seferian, culese din presa armeana a vremii.

Hagop Seferian era prin anii 1930, membru in Consiliul Parohial al bisericii Sf. Maria din Galati. O nota din ziarul Ararat arata ca la adunarea parohila din luna septembrie a anului 1937, epitropul H. Seferian propunea ca obstea armeana din Romania sa ofere bravei armate romane un aeroplan militar ca un dar de omagiu din partea armenilor recunoscatori. Nu stim daca propunerea lui Seferian s-a materializat, deoarece presa armeana nu ne mai ofera alte informatii.

Despre un alt frate, Gopernig Seferian, aflam din ziarul Geagat (Frontul) care arata in numarul din august 1944, ca el acorda ajutor financiar familiilor de militari armeni aflati pe front.

Al treilea frate, Ardases Seferian, era membru in Consiliul Eparhial si a fost membru si facut parte din Comitetul Central al organizatiei Hayastanian Djagad (Frontul Armeniei). In iunie 1945 Ardases Seferian, a facut parte din delegatia eparhiei armene din Romania care a participat la alegerile Catolicosale ale lui Kevork al VI-lea, ce au avut loc la Ecimiadzin, iar in anul 1947 a facut parte din delegatia comunitatii armene din  Romania care a participat la Congresul International Armean, tinut la New York. Delegatia era compusa din trei persoane, Harutiun Baboian, seful delegatiei, Hovaghim Vartevarian (cizmar de profesie, cu atelierul pe strada Masina de Paine, repatriat in 1948 in Armenia, decedat in California) si Ardases Seferian (proprietar de fabrica) care a suportat cheltuielile de trasport ale delegatiei. Dupa Congres Ardases Seferian nu se mai intoarce in tara si ramane la Paris. Actiunea lui a fost aspru criticata in sedintele Comitetului Central al Comitetului Democrat Armean, consemnata in Raportul din 1 iunie 1951 al Comitetului.

Despre fratii Seferian se mai cunoaste faptul ca in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial au ajutat cu alimente, haine si financiar prizonierii armeni, sovietici, aflati in lagarele din Romania, iar mai tarziu pe cei gazduiti in familiile armene din Bucuresti.

Urmasii fratilor Seferian din Galati si Bucuresti s-au stabilit in Argentina si sunt reprezentantii uneia din cele mai redutabile familii armene sud-americane. In zilele noastre, ori de cate ori apar informatii despre armenii din Argentina, numele lui Eduardo Seferian, om de afaceri in domeniul industriei textile, proprietar de fabrici cu 800 de salariati, este nelipsit. In anul 2000 Eduardo Sarafian, nascut la Galati in anul 1926, si sora lui Adrine Vartbaronian doneaza Republicii Armenia o cladire cu patru etaje in central orasului Buenos Aires care sa serveasca ca local pentru Ambasada Republicii Armenia in Argentina.

In prezent, mult amintitul cavou din Cartea Soaptelor, cavoul familiei Seferian,  si-a schimbat adresa din Romania in Argentina si este localizat in Cimitirul Britanic din Buenos Aires  purtand numele Cavoul Seferian-Vartbaronian.

Short URL: http://carteasoaptelor.ro/?p=690

Posted by on Jan 30 2010 Filed under Marturii, Stiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed

Cartea Soaptelor
Log in | Designed by Gabfire themes
Vizite: