A new speciality: vosganiologist :)

Abruptă (scuzați), dar măgulitoare profesiune de credință pe Facebook din partea unui… vosganiolog .)

Radu Constantin (foto)
3 ore ·
După ce mi-am băgat zece mii de p… pe Facebook, cred că am dreptul să spun și ceva serios. Încă nu-mi revin din „Cartea șoaptelor”, scrisă de Varuja Vosganian. Am citit mult în viața mea, dar așa ceva n-am întâlnit. E o capodoperă de rit special, unic. Te face să vezi lumea cu alți ochi și mai de sus, într-o înlănțuire pe care numai virtuozitatea -laolaltă cu înțelepciunea și cu precunoașterea- o poate surprinde și reda.Poezia separată a maestrului (din alte volume) nu mă dă pe spate, e destul de greu să scrii poezie mai bine decât mine, ca să nu zic imposibil ))). Dar poezia în proză, fără ca proza să aibă de suferit, contopindu-se, frate… e ceva… E ceva. Vreau să recitesc cartea -fiindcă e greu s-o asimilezi dintr-o dată- și să scriu un comentariu. Lung. N-am niciun motiv să-l perii pe Varujan Vosganian, nici nu-l cunosc, plus că nu-mi plac politicienii. Dar el a scris cea mai bună carte pe care am citit-o eu vreodată, roman, istorie, filozofie, poezie., monografii și biografii și multe altele pe care urmează să le identific, într-un singur tom închegat. Recunoașterea internațională a cărții îmi confirmă instinctele literare bune. Un autor poate scrie o sută de cărți, dar una singură e de căpătâi. Acolo e sufletul și talentul lui. Celelalte nu vor putea fi decât aproape la fel de bune. Dar scriitorul va munci cu speranța sau cu convingerea că va mai scrie una la fel de mare. Ceea ce nu-i rău. Și nici imposibil, dacă-mi permiteți să mă contrazic.
Pe bune, vreau să aștern ceva mai elaborat despre cartea asta. Ocazie cu care pot să ies în față. Am auzit că unii sunt eminescologi. De ce nu m-aș face și eu vosganiolog?