The young poet Stoian C. Bogdan: „The Book of Whispers is a masterpiece”

Soapte despre Cartea soaptelor de Varujan Vosganian

Coborasem de pe scena Teatrului din Botosani unde fusesem distins cu premiul Mihai Eminescu si-l vad printre scaune pe Varujan Vosganian. Il vazusem lansand mai devreme cu public larg Cartea soaptelor, asa ca m-am gandit sa i-o cer. Ma apropii si-i zic: Mama e o mare admiratoare a dumneavoastra si-as vrea sa va rog sa-mi oferiti un exemplar din Cartea soaptelor pentru ea. Imi raspunde afirmativ si o trimite pe asistenta lui sa aduca unul din masina. Cand s-a intors asistenta, Varujan Vosganian a deschis cartea cu o carioca in mana si m-a intrabat cum o cheama pe mama, ca sa scrie autograful. In realitete, asa cum s-a dedus, voiam exemplarul pentru mine, asa ca i-am zis sa-l scrie pentru mine. N-a admis si, cu o grimasa usor ofuscata de gandul ca-l manglisem, mi-a scris: „Pentru Mama lui Bogdan”, si-a semnat. I-am multumit zambind.. Ulterior, in acelasi an, auzind de la poetii si criticii doomiisti pe care la ora aceea, fiind in adanca eroare, ii consideram destepti, ba, aoleu, poate pe unii chiar mai destepti decat mine, ca nu e cine stie ce scriere Cartea soaptelor si ca e misto pana la pagina cincizeci dupa care e varza, nu m-am sinchisit s-o citesc. Ba chiar i-am imprumutat-o prietenului meu Momentdat spre lectura si-n drum spre asta, pe metrou, am citit cele cincizeci de pagini [abis!] admisibile. Le-am gasit fermecatoare, pline de o poezie a care-i aroma m-a tusat. Am recuperat-o dupa vreo doi ani si-abia anul asta, prin martie, vazand-o in biblioteca mea de la Comanesti, am simtit in pelvis impulsul sa o citesc. Pelvisul, evident, nu m-a-nselat asa ca i-am promis drept rasplata sarutarile dulci ale unei printese cu sange albastru 😀
Primele vreo suta cincizeci de pagini le-am citit cu voce tare, ca sa le aud de doua ori si sa-mi insusesc mai usor retorica [omu vorbeste si scrie incantator] iar pe parcursul unor pasaje, parte si pentru ca sunt un excelent recitator, m-am simtit de-a dreptul siderat. Pagini pe care autorul povesteste idilic savuros si melancolic copilaria si totodata familia-i, cu originile, obiceiurile si mentalitatea ei, remarcabila fiind intelepciunea unuia dintre bunicii acestuia, exprimata prin idei de-a dreptul memorabile. Apoi sunt pagini pe care faptele istorice privind genocidul armenilor, povestile eroilor acestui popor si aspectele privind cultura lui sunt redate cu o maiestrie remarcabila, intarita de o poeticitate seducatoare. Tulburatoare sunt povestile armenilor din Focsaniul copilariei naratorului, supravietuitori ai genocidului in fond, am retinut povestea jafului Bancii Imperiului Otoman si mesajul transmis lumii de catre „jefuitori”, povestea fabricantui de zahar „expropriat” de comunisti, apovestea stramutarii din propria lor tara a peste un milion de armeni si multe altele pe care cititorul le va descoperi cu prilejul lecturii cartii, al lacturii pe care o recomand atat pentru stilul naratiunii, cat si pentru logosul cu care cititorul cu siguranta se va imbogati. Nu mai insist pe astea…
Ceea ce e mai mult decat important, dicolo de povestea in sine, de excelentul stil al autorului samd e ca, Cartea soaptelor este inca o proba in sprijinul ideii ca pe lume exista anumite entitati care, in ciuda pericolului social pe care il prezinta, ajung sa conduca oameni, de fapt popoare intregi, sa le mesmerizeze, sa le dezumanizeze, sa le indobitoceasca, sa le dreseze si sa le ridice, manate de lacomie, dusmanie, trufie, crunta si contondenta prostie, impotriva altor popoare spre a le jefui, agresa, umili, rade de pe fata pamantului si/sau supune pentru a fi mulse ca niste vite. Toate astea sub ochii indiferenti ai intregii umanitati, atentie! Aceste entitati au insangerat istoria de la inceputurile ei si, dovada ca oamenii nu au invatat nimic din sangele istoriei, chiar si in prezent o insangereaza. De aceea Cartea soaptelor este, in fond, un duh care imbogateste atat literatura romana cat si poporul pe care il incanta aceasta literatura. Chiar daca Varujan Vosganian nu este un politician cu prea multe sau prea mari merite in Romania contemporana, prin Cartea soaptelor se confirma a fi un spirit rafinat, demn, incantator si capabil de a se preschimba in capodopere 😀 caci nu exagerez mult daca subliniez ca Cartea soaptelor este o capodopera.
http://chipurile.blogspot.ro/2015/04/soapte-despre-cartea-soaptelor-de.html