SOAPTE PENTRU VARUJAN-de Eugen Evu

Din fugare sau răzleţite lecturi, mai degrabă semănând cu lecturarea Drumului cu paşii, Varujan mi-a prilejuit, cu ani în urmă, acea tresărire de a da bineţe cuiva ştiut de undeva…starea stranie că te întâlneşti, pe inverse cărări, cu tine însuţi, într-o altă ipostază… Poate sună cumva exaltat, – noi exaltăm lucrurile! – ori altcumva….însă eu, încă de la primele lecturi din alţii (…), am resimţit destul de rar aceast curioasă percepţie: cititorul care sunt este oricum mai poetic decât cel care scrie, decât cei ce scriem, în …spiralic adaos al exploziei cu încetinitorul ( apheironice?) care rezideşte? …pădurile lui Wagner, ecouri de vânătoare ( poate safari-uri ale zeilor rşi?) ….sau simplificând englezeşte (…), Magic World-ul Cărţii Unice…
Boematic, cu ani în urmă, ( ne) uitaţi prin ale noastre provincii, eu la Hunedoara, dumnealui la Focşani şi Iaşi…în glumă, cândva, îl poreclisem calamburistic ( n-am zis cabbalistic!) Varujan Valjean…Poemele lui, am scris undeva, citite cu ochii, se fac auzite într-o dimensiune cu ecouri multiplicate, ca dintr-un „ stră-simţ” …au un „ ceva” de pergament, de memorie sacră, au un parfum neînţeles în arealul meu semantic, şi totuşi, ceva tulburător de cunoscut…Triada de volume lirice are ceva alchimic, ezoteric, cabbalistic, iniţiatic în cheie actualizată..” ceva amintind – însă vag şi doar semnificat- de Magicianul lui Cohello, ba chiar mai de departe (…), de sacerdoţii barbarilor, de care face vorbire Umberto Eco…. ” Şamanul albastru”; „ Ochiul alb al reginei”, „Isus cu o mie de braţe”. Proza scurtă „ Statuia comandantului”, nuanţează de o manieră captivantă, un foarte puternic nerv poieion ( …), cu spirit eseistic, sagistic, glossând de fapt stările eminamente ale contemplaţiei metafizice, murmurate, întocmite ca texte – comunicante… Varujan îţi induce neliniştea care vine din cunoaştere, dar şi din genomul arhetipal, iar metoda sa este – în poezie, ca şi în proză,- alegoria caleidoscopică, ( i) magismul uneori somptuos, evocarea cumva divinatorie, de fapt catarsică. Ceea ce suflă, însufleţeşte prin verb, în scrierile acestui om cumva foarte…vechi,…este patosul, este empatia pe care o atribuiam Divinului…este însă şi umbletul uşor plutind, levitând, prin discurs, arta de a reflecta metatextul memoriei în sidefii, ornamentice fioratturi, reductiv în poezie, semiotic- plurisemantic în Epos… Constanta cuminecărilor sale este cea a iniţierii, cea a extragerii semnificaţiei esenţiale, din delirul suprafeţelor, cu jocuri infinite de oglinzi…Curios, dar dincolo de zonele nocturne, tragice, Varujan ne face să întrezărim dimineaţa, să ne reamintim că în orice amurg gestează latent alt răsărit… Religiozitatea sa în modernitate (…), este una a regăsirii sacrului coborât ( empiric?) în profan, spre a-l reîntemeia… Senzorii poetici sunt ultra- activi şi în proza armeanului român. Nimic habotnic, ci doar şi numai sensibil – asomptic- sine în Sinea Lumii …
Romanul „ Cartea şoaptelor” ( Polirom, 2009) cartea de Dar făcut şi primit ! ( la schimb!), este una a Răbdării şi a Revelaţiei, este o evanghelie a neamului său traumatizat de istorie, învietor prin acel ceva care nu piere, ci transcende, misterios prin chiar Realitate… Este opera sa de vârf, o epopee a Armeniei …Poetul este geamănul interior al naratorului apostolic…Developarea – niciodată mişcată, voalată necum- prin epos tălăzuitor, al unei memorii mareice, intervale şi vămi transfigurând metafizic un „ illo tempore” mereu regresiv în Acum-ul real, însă parcă visat …arhitectura „ catedralică” a acestor regresiuni , sau submersiuni, sunt unice pentru literatura scrisă româneşte… Varujan Vosganian ne este şi scriitor român, prin aceea că se vădeşte fin simţitor al rostirii neo-latineşti, iar Isus-ul armenesc este cel ce vine mereu interdimensional, evocator întru cunoaştere şi neuitare, mai ales neuitare…Puţini, număraţi sunt şi ai Neamului lor, cei ce duc până la vârf, itinerariul….Un itinerar ce pare a fi chiar purtat, ştiut dintotdeauna, ca şi cum am avea în creier- inimă o hartă a întoarcerii, a Eternei întoarceri ?
O recentă, de fapt unică întâlnire directă – La Galeriile Hunedoara- ,cu acest confrate mai mult decât ştie,…, mi-a confirmat sentimentul primei lecturi din poezia sa, acela pe care ori de câte ori vrei să-l defineşti, ai ispita de a-l recizela, de a glisa, sub impresiunea …magică, a unei cunoaşteri „ de când lumea”… Varujan Vosganian este magicianul practician, este poetul limbajului primordial, antebabilonian, într-o lume a rezidirii babilonice prin cărămizile arse ale…cărţilor noastre, voastre, lor…Remember Borges, care avea revelaţia unei Unice Entităţi care ( ne) scrie, poate Memoria Mamei Lumea. Cum să-i spun ? Neliniştile tale cele mari, mie îmi redau o acalmie pe care, ca popor al meu, nu o uită nici Moartea…!
Uite ce este, prietene : eu nu pot să nu pun preţ pe recunoştinţa ta; nu îmi pare rău că, de fapt, nu mă prea cunoşti, fie nici măcar prin cărţile ce ţi le-am semnalat, ale mele, ale celor de lângă mine, din Noua Provincie. Prin aceea că de la Blaga ştiu, ca de la mine însumi. Eu sunt centrul sinei mele, al lumii, eu sunt, suntem noi, sunetul lacrimii din Lancrăm… Noi, cărţile noastre, voastre.
Eugen EVU