Recenzie Academia Catavencu

Varujan, un armean capabil, de roman

Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 16 Sep 2009 | Cristian Teodorescu |

Dragă Crin,

Dacă te întreabă careva în campania electorală ce-a scris Vosganian, că despre cine e n-ai cum să ridici din umeri, ca Băsescu despre Mircea Cărtărescu, scrie-ţi în palmă un titlu, Cartea şoaptelor*. Dacă n-ai apucat s-o citeşti, poţi să zici pentru prima impresie că e o cronică a armenilor şi a altor neamuri. Un unicat, pentru scrierea căruia Varujan a fost antrenat de bunicii lui încă din copilărie, cu amintiri despre stirpea lor şi cu istorii povestite în şoaptă, pe vremea cînd cuvîntul putea fi o probă împotriva celui care îl rostea.

Un roman care se întoarce în anii şi în clipele tragice ale genocidului armenilor şi ajunge pînă în zilele noastre, după cum îl duc firele întîmplărilor pe povestitorul lor.

Adică pe Varujan însuşi, care îşi e şi personaj în Cartea şoaptelor, printre armenii din Focşani care se întîlnesc într-un cavou gol pentru a comenta asasinarea lui Kennedy şi se tem că începe un nou război mondial.

În Focşani vin scrisori de la prieteni şi rubedenii, care au emigrat şi s-au îmbogăţit pe unde i-a dus soarta, sau căluţi de lemn, vestitori ai răzbunării şi ai morţii expediaţi din America. Aici trăieşte Arşag, cel care a fotografiat pentru Chestură cadavrul lui Iorga împuşcat de legionari şi care se întoarce să moară în atelierul său după ce iese din puşcărie. Tot aici vin scrisorile rescrise de cenzură ale celor care s-au dus la fericirea din Armenia sovietică şi povestesc ce bine e acolo, dar nu uită să întrebe în final ce mai face dl Staipelochian. Indiferent de vremea cînd s-au petrecut întîmplările din carte, toate sînt aduse într-un prezent al cercurilor tot mai mari din memoria povestitorului. Pe un ton cumpănit de cronicar, care uneori nu rezistă cît ar trebui ispitelor lirismului, Vosganian povesteşte cum şi-au agonisit averile şi le-au pierdut prin confiscare, jaf şi naţionalizare armenii refugiaţi în anii ’20 în România.

Sau cum alţii au devenit generali de Securitate ori eroi ai Rezistenţei. Dar dincolo de un personaj sau altul dintre cele cîteva sute care populează cu nume şi prenume lumea acestui excepţional roman, Vosganian reuşeşte un personaj colectiv copleşitor: armenii care vor cădea victime genocidului, în tragicul lor drum spre moarte. Crin dragă, nu ştiu cît de mari sînt speranţele tale ca debutant la prezidenţiale, dar Varujan, cu romanul lui de debut, poţi s-o spui liniştit, a dat lovitura. Roagă-te să se ia.

* Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor, roman, Editura Polirom, 2009.